Templierii sărbătoresc zece ani de prezenţă în România

"Sâmbătă, 6 septembrie, va avea loc la Bucureşti aniversarea a 10 ani de templarism în România. Cu acest prilej va avea loc, la Biserica Lutherană din strada Lutherană nr 2, începând cu orele 15.30, o ceremonie de înnobilare a noilor Cavaleri şi Doamne la care vor participa templieri din mai multe ţări: Franţa, Germania, Bulgaria, Serbia, Elveţia, SUA, Armenia, Macedonia, Principatul de Monaco. Vor fi prezenţi Capelanii şi Marii Capelani din România precum şi reprezentanţi ai Ordinelor Cavalereşti prietene: Ordinul dinastic Balliolensis şi Ordinul Crucii şi al Stelei Roşii din Bohemia", se arată într-un comunicat remis, joi, MEDIAFAX.

Dom Fernando Pinto Pereira de Sousa Fontes, Marele Maestru al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim (OSMTH), a ţinut să transmită templierilor români că "marea mişcare templieră din România (...) reprezintă un aport deosebit pentru Ordin".

La rândul lui, Dan Vasiliu, Marele Prior General Magistral al României, a declarat că acest eveniment reprezintă un prilej de bilanţ al realizărilor privind “ajutorarea celor aflaţi în nevoie, apărarea religiei creştine şi implementarea în societate a principiilor cavalereşti de onoare, demnitate şi dorinţă de adevăr şi dreptate".

La Bucureşti va fi semnat şi un document de colaborare între Prioratele României, Bulgariei şi Serbiei.

"În baza concluziilor rezultate dintr-o istorie complementară, în unele împrejurări chiar comună, a unei convieţuiri, colaborări şi prietenii de lungă durată, cu interese naţionale, culturale, artistice şi religioase apropiate, în deplin consens, se vor pune bazele unei alianţe între Prioratele Serbiei, Bulgariei şi României privind promovarea scopurilor şi principiilor OSMTH la nivel regional care va purta numele "Convenţia de la Bucureşti", mai subliniază Dan Vasiliu în comunicat.

Templierii au o istorie tumultoasă, fapt ce a suscitat dezbateri aprinse. În anul 1118 a luat fiinţă un ordin militaro-călugăresc, care avea rolul de a proteja Locurile Sfinte. Ordinul şi-a stabilit sediul cu acordul Regelui Baudouin al II-lea al Ierusalimului, în zona cea mai încărcată de sacralitate a Oraşului Sfânt: pe locul vechiului Templu al lui Solomon, element foarte important, pentru că de aici vine numele de "templier". Din acel moment, ca apărător legitim al Locurilor Sfinte, Ordinul a căpătat o putere fabuloasă pentru acea vreme, fapt care i-a atras, în timp, duşmani redutabili, cum ar fi Regele Franţei Filip cel Frumos. Influenţa Ordinului, cât şi datoriile pe care le avea Filip faţă de templieri, l-au determinat pe Rege să-i acuze nejustificat de erezie, iar în data de 13 octombrie 1307 să înceapă arestarea călugărilor-soldaţi, la scurt timp fiind arestat însuşi Jacques de Molay, Marele Maestru.

La aproape un an de la arestarea templierilor, în august 1308, Papa Clement al V-lea a încercat însă fără sorţi de izbândă să salveze Ordinul printr-un document (pergamentul de la Chinon) care nu s-a transformat ulterior într-o bulă papală. Documentul conţine absolvirea pe care Papa a acordat-o Marelui Maestru al Templului, Jacques de Molay, şi celorlalţi lideri ai Ordinului. Documentul este, acum, public, el fiind postat pe site-ul statului Vatican. Ulterior, după ani de procese, în 22 martie 1312, Papa Clement, la presiunea Regelui, pronunta suprimarea Ordinului Templului prin sentinţă apostolică provizorie. În ziua de 3 aprilie 1312, Papa dă citire bulei Vox in Excelso: "Cu aprobarea Sfântului Conciliu, deşi nu puteam hotârî conform dreptului, ci doar în mod anticipat, în virtutea autorităţii noastre apostolice, suprimăm pentru totdeauna Ordinul Templului; rezervăm Sfântului Scaun toate bunurile mobile şi imobile, drepturi, acţiuni din toate părţile lumii". Ordinul nu a fost totuşi condamnat, decizia Papei ocolind inteligent prin termenul de "suprimare" condamnarea atât de dorită de Regele Franţei.

Ordinul Templului nu a încetat să existe după anii de persecuţii la care a fost supus de puterea seculară şi care au culminat cu arderea pe rug a lui Jacques de Molay.

În contemporaneitate, la Capitulul Internaţional de la Chicago din 1973 statutele Ordinului au cunoscut modificări semnificative: s-au stabilit obiectivele acestuia în concordanţă cu cerinţele actuale şi a fost înlocuit cuvântul "catolic" cu cel de "creştin". Ordinul a devenit ecumenic, primind în rândurile sale creştini aparţinând tuturor bisericilor creştine oficiale, care au recunoscută continuitatea apostolică.