TIME: Supravieţuirea jurnalismului depinde de alegeri şi compromisuri

Editorialul publicat în ediţia electronică a revistei TIME face referire la jurnalism şi la problemele cu care se confruntă acesta în urma crizei financiare, cum ar fi scăderea bugetelor de publicitate, costurile şi pericolul reprezentat de informaţia gratuită de pe internet.

În căutarea soluţiei pentru salvarea jurnalismului, "mulţi ziarişti pentru care «Salvaţi jurnalismul» echivalează cu «Salvaţi-mi slujba»" au vehiculat opţiuni precum reader-ul Kindle de la Amazon, filantropii, microplăţile, statul sau noul iPhone.

Şi cafeaua ar putea fi văzută ca un potenţial "revigorator" al jurnalismului, editorialul făcând referire la acordul între MSNBC şi Starbucks pentru susţinerea emisiunii "Morning Joe" sau cel dintre un post TV afiliat şi McDonald's, care a asigurat prezenţa cafelei brandului pe pupitrele prezentatorilor de ştiri.

Deşi unele experimente de atragere de fonduri pot părea dubioase din punct de vedere etic sau pur şi simplu neinspirate, ele sunt totodată exemplificări ale unui adevăr simplu şi anume că, indiferent unde accesezi o ştire, pe TV sau internet, nicio informaţie nu e gratuită. "Cineva, undeva, plăteşte pentru ea, fie în bani, fie în timp. Iar jurnaliştii se află sub presiune pentru a deveni mai creativi în plata facturilor", menţionează James Poniewozik, autorul editorialului din TIME.

În ceea ce priveşte "calea" parcursă de banii reprezentând plata ştirii, aceştia veneau înainte de la audienţă şi advertiseri. În prezent, internetul oferă informaţii "la calup", însă advertiserii nu sunt nici pe departe dispuşi să plătească aceleaşi sume pentru reclamele online ca pentru acelea pe TV sau în print.

În aceste condiţii, mai multe ziare, inclusiv New York Times, au anunţat că intenţionează să introducă taxe pentru accesarea materialelor lor online. În plus, instituţiile de ştiri vând programe, diverse obiecte şi posibilitatea apartenenţei la diverse cluburi, în încercarea de a vinde, odată cu ele, şi ştirile.

Autorul materialului din TIME, editorialistul James Poniewozik, afirmă chiar că "este posibil ca nimic să nu salveze jurnalismul, cel puţin cel pe care îl cunoaştem şi pentru care plătim în prezent", precizând însă că acesta nu va dispărea, deoarece relatările nu vor dispărea, nici informaţiile şi nici opiniile.

"Cineva va trebui însă să plătească, chiar şi – sau mai bine spus mai ales – pentru informaţiile gratuite. O parte a jurnalismului ar putea deveni muncă de voluntariat, realizată de martorii oculari, de amatorii pasionaţi sau profesioniştii din alte domenii care se folosesc de jurnalism pentru a-şi vinde cărţile sau pentru a-şi construi brandurile", menţionează editorialul.

Materialul observă că aceia care vor vrea în continuare "să-şi plătească facturile din jurnalism full-time" vor trebui să identifice noi surse de finanţare şi menţionează în acest sens o iniţiativă recentă a The Associated Press, care a început să folosească investigaţiile a patru grupuri jurnalistice non-profit. În plus, o variantă de luat în calcul rămân, pentru ziarele care nu-şi permit să realizeze propriile investigaţii, grupurile de lobby şi think tank-urile care au angajaţi specializaţi în cercetare şi care ar putea furniza date din rapoartele lor presei, în schimbul publicării unor materiale favorabile.

Nici companiile care apelează la publicitate şi care nu vor să plătească la fel de mult pentru promovare online ca pentru aceea în media clasice nu dau înapoi de la forme "integrate" de promovare a produselor lor, cum ar fi materialele "sponsorizate" sau materiale favorabile pe blogurile independente.

Editorialul din TIME menţionează că viitorul media ar putea reprezenta o combinaţie a tuturor mijloacelor menţionate, completată de jurnalismul clasic care va reuşi să supravieţuiască. "Ar putea fi un jurnalism bun. Dar ar putea include şi modele de finanţare clar diferite de consacrata separaţie de tip stat-biserică existentă în prezent între activităţile de elaborare de conţinut şi colectare de fonduri", se arată în material.

"Jurnaliştii ar fi naivi să creadă că oamenii pot fi făcuţi să se simtă obligaţi să cumpere informaţiile pentru a păstra «vehiculul». Ca în cazul oricărui alt serviciu, oamenii îl vor cumpăra sau nu. Noile audienţe vor trebui să admită că informaţia gratuită poate însemna şi sponsorizări sau includerea în materiale a unor referiri la diverse produse. Însă jurnaliştii, la rândul lor, trebuie să accepte faptul că o parte a audienţei este dispusă să accepte acest lucru, aşa cum acceptă şi plasarea de produse în filme", menţionează TIME.