Un bust al lui Emil Cioran va fi amplasat în acest an în Bucureşti

Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, o instituţie publică de cultură aflată în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, i-a alocat o sumă de 175.000 de lei (fără TVA) lui Valentin Duicu, pentru a realiza un bust din bronz al lui Emil Cioran.

Artistul plastic Valentin Duicu a declarat, pentru MEDIAFAX, că realizarea monumentului Emil Cioran are două faze, realizarea bustului şi transpunerea lui în bronz şi, respectiv, realizarea soclului pe care va fi aşezat bustul şi amplasarea acestuia.

Potrivit lui Valentin Duicu, bustul din bronz al lui Emil Cioran va avea o înălţime de 1,40 metri, în timp ce soclul va avea o înălţime de 2,20 metri şi va fi realizat din piatră de Vratza.

Monumentul va fi instalat într-un rond de pe noul bulevard Uranus, la intersecţia cu strada Mircea Vulcănescu.

Dezvelirea bustului lui Emil Cioran va avea loc cel mai probabil în luna septembrie, după cum a declarat Valentin Duicu.

Contractul de realizare a monumentului dedicat lui Emil Cioran i-a fost atribuit artistului Valentin Duicu prin negociere, criteriul de atribuire fiind "preţul cel mai scăzut". Contractul a fost atribuit pe 30 octombrie 2013.

Emil Cioran s-a născut pe 8 aprilie 1911, la Răşinari (Sibiu), fiind al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Răşinari, şi al Elvirei (Comanciu) Cioran, potrivit site-ului editurii Humanitas.

A frecventat, începând din 1921, Liceul "Gheorghe Lazăr" din Sibiu, oraş în care s-a mutat cu întreaga familie în 1924. Între 1928 şi 1932, a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, a publicat articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Şi-a încheiat studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932), s-a înscris la doctorat, sperând să obţină astfel o bursă în Franţa sau Germania.

În 1934, îi apare prima carte, "Pe culmile disperării", pentru care i se conferă premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa. Între 1933 şi 1935, se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filosofie la Liceul "Andrei Şaguna" din Braşov. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944.

În 1940, începe să scrie "Îndreptar pătimaş", ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (ramasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa.

După 1945, începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, "Precis de decomposition". Îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi editură pariziană. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.