Video Ungureanu, la redeschiderea Bibliotecii Naţionale a României: Nu-mi sunt străine bibliotecile şi e lesne de imaginat de ce - VIDEO

Biblioteca Naţională a României (BNR) a fost redeschisă pentru public luni, de Ziua Mondială a Cărţii şi Ziua Bibliotecarului în România, după inaugurarea noului sediu care a avut loc în decembrie 2011, urmând ca toată săptămâna să aibă loc aici spectacole, expoziţii şi alte manifestări.

Ungureanu a mai spus despre redeschiderea BNR în noul sediu că este nu numai un semn de optimism faptul că acest proiect a fost dus la bun sfârşit în vreme de austeritate, ci în primul rând "dovada că, în România, indiferent de condiţiile economice, cultura contează".

"De fapt, cultura naţională face diferenţa, cultura face diferenţa între state. Şi e bine să ştim că şi pe seama unei biblioteci atât de frumoase şi pe seama muzeului inaugurat la Iaşi în urmă cu câteva săptămâni (...) dovedim că există atenţie guvernamentală pentru aceste iniţiative".

La începutul vizitei, premierul a fost întâmpinat de ministrul Culturii, Kelemen Hunor, şi de vicepremierul Marko Belo, cei trei luând parte la un tur al clădirii ghidat de directorul Bibliotecii Naţionale, Elena Târziman.

Aceasta a deschis apoi ceremonia de inaugurare, în aulă, unde au luat cuvântul ministrul Culturii, Kelemen Hunor, premierul Mihai Răzvan Ungureanu, vicepremierul Marko Belo, preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României, Adrian Vasilescu, şi Gabriel Ştrempel, membru de onoare al Academiei Române.

Kelemen a spus că "noua casă a culturii scrise" - sediul BNR - este inaugurată nu întâmplător de Ziua Internaţională a Cărţii şi Drepturilor de Autor, când se sărbătoreşte şi Ziua Bibliotecarului în România. De altfel, el a mulţumit bibliotecarilor, pe care i-a numit "adevăraţii slujitori ai culturii scrise".

Ministrul Culturii a spus că deschiderea BNR pentru public în noul sediu se face după un efort uriaş al Guvernului, financiar şi nu numai, însă şi-a exprimat "convingerea fermă că statul, în secolul 21, cel puţin în zona noastră în Europa, nu are dreptul să se retragă din finanţarea culturii".

Kelemen a spus, însă, că noua clădire va fi "doar o carcasă frumoasă" dacă nu este umplută de conţinut. "Sunt convins că biblioteca trebuie să fie o instituţia vie, interactivă, unde omul, când intră, să se simtă acasă, un spaţiu unde să se creeze o comunitate", a spus ministrul.

Ministrul Culturii s-a exprimat şi cu privire la viitorul cărţii tipărite, exprimându-şi convingerea că aceasta nu va dispărea. "Cartea se va înmulţi, vom avea şi carte tipărită, obiectul, nu obiect de lux, şi vom avea şi cartea viitorului. Vom avea posibilitatea de a accesa orice tipăritură, orice carte prin internet, dar vom avea posibilitatea să venim şi în biblioteci, să citim aici. Vom avea posibilitatea să ne aşezăm seara acasă, lângă un vin, lângă un tutun, lângă un coniac şi atunci sigur că vom lua cartea în mână, nu iPod-ul sau laptopul", a spus Kelemen.

Târziman l-a introdus apoi pe Ungureanu, spunând că i-a prezentat biblioteca cu emoţie, ştiind că acesta cunoaşte aceste instituţii din interior, tehnicile şi activitatea de bibliotecar.

Premierul a mărturisit şi el că are "o firească emoţie", deoarece, chiar dacă a crescut în biblioteci şi lângă bibliotecari, nu a avut niciodată prilejul să le vorbească direct.

"Cred că nu întâmplător ziua de 23 aprilie e ziua celor care slujesc în templele cărţii. La urma urmei, patronul acestei zile este Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Biruinţa este finalul oricărei strădanii pe care bibliotecarul o duce în faţa cărţii şi în faţa cititorului. Şi învinge întotdeauna propunând lectura ca parte a vieţii a fiecărui om care trece pragul unei biblioteci", a spus Ungureanu, urându-le totodată "La mulţi ani!" celor care îşi sărbătoresc luni onomastica şi erau prezenţi la eveniment.

Premierul s-a declarat "impresionat" de locul în care se afla şi a dorit să vorbească despre "oameni". Astfel, el a făcut o incursiune în istoria bibliotecarului, de la cel medieval, "cel cu frică şi dragoste de Dumnezeu şi cu dragoste de cărţi", cel al Renaşterii, care a dezbrăcat haina monahală şi a fost un iubitor de cărţi, aproape un împătimit, dându-l ca exemplu pe Antonio Magliabechi, bibliotecarul familiei Medici, care, potrivit cronicilor, avea în memorie cataloagele tuturor bibliotecilor din Florenţa, la bibliotecarul Luminilor - "specialistul", care "se apleacă spre cărţi şi profesie", vorbind despre primele forme de învăţământ pentru bibliotecari, şi bibliotecarul secolului XX - "specialistul în ştiinţa informării, în stocarea, selectarea şi accesarea surselor informaţionale".

"Ce vrem noi astăzi de la un bibliotecar?", a întrebat apoi Ungureanu, răspunzând că bibliotecarul "joacă un rol de umbră" şi "este garanţia de existenţă a orişicărui autor".

"În comunism, biblioteca publică avea în principal un rol de sortare şi conservare - păzitorul porţilor. În primul rând, un centru de informare şi, nu în ultimul rând, loc al cenzurii, ne mai aducem aminte de fondul S. (...) Astăzi biblioteca este un spaţiu de intimitate al cititorului", precum şi "un mare spaţiu public în care bibliotecarul, prin toate acţiunile sale, face un marketing al informaţiei culturale", a mai spus Ungureanu, adăugând că "biblioteca trebuie să îşi găsească loc în viaţa oricărui cititor, în aşa fel încât lectorul să cuprindă programul de la bibliotecă între activităţile sale elementare, cumva într-un fel asemănător cu rostul bibliotecii personale, cum o vedea Iorga la 1921", a mai spus premierul.

"De fapt ce se întâmplă aici? Accesul la carte este democratic şi cu o selecţie implicită, este egalitar, pentru că toţi pot veni, solicita şi obţine, şi este participativ - o bibliotecă nu poate exista fără cititorii săi", a mai spus premierul, mulţumind în încheiere "miniştrilor care şi-au adus obolul la această superbă clădire, refăcută din ruinele unui comunism gri şi rece".

Marko Belo a spus, la rândul său, că biblioteca naţională este "instituţia cea mai importantă în viaţa unei ţări" şi "tot ce-i mai bun în fiinţa unei naţiuni", considerând că unul dintre cele mai mari masacre din istorie a fost incendierea Bibliotecii din Alexandria.

Preşedintele Academiei, Ionel Haiduc, s-a declarat "nerăbdător" să folosească serviciile BNR, deşi consideră noua clădire "excesiv de luxoasă". "Sunt obişnuit să lucrez în condiţii mai modeste şi, când văd atâta lux, parcă mă tem", a glumit acesta.

Noul sediu al Bibliotecii Naţionale a României, a fost reabilitat începând din martie 2009 şi până în decembrie anul trecut, cu o investiţie de 104.839.121 de euro, fără TVA, banii provenind dintr-un împrumut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE).

În cifre, Biblioteca Naţională a României înseamnă în prezent: 14 săli de lectură mari, 6 săli de conferinţe, o aulă de 400 de locuri, 30.000 de metri pătraţi de spaţiu de depozitare de carte şi 15.000 de metri pătraţi de spaţii multifuncţionale pentru expoziţii, audiţii, librării şi cafenele.

Sediul din Bulevardul Unirii al Bibliotecii Naţionale, o clădire a cărei construcţie a început în 1986, a avut o istorie agitată după Revoluţie. Lungi perioade de timp nu s-au făcut nici un fel de investiţii, astfel că părţi din imobil s-au degradat şi, în plus, locul a atras hoţii de fier vechi şi de materiale de construcţie. În 2002, o controversă a izbucnit în jurul construcţiei, după ce aceasta a fost transferată în administrarea Regiei Autonome - Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS) pentru a deveni sediu al Guvernului. Acest plan a fost abandonat în cele din urmă.