Urna cu rămăşiţele poetei Nina Cassian a fost depusă la crematoriul Cenuşa din Bucureşti

Ceremonia funerară s-a desfăşurat în jurul orei 11.00, la eveniment participând apropiaţi ai poetei, printre care Eva Sârbu şi Alexandru Solomon.

Potrivit sursei citate, dorinţa Ninei Cassian a fost ca urna cu cenuşa sa să fie depusă la crematoriul din Capitală, unde se află şi rămăşiţele părinţilor săi şi ale fostul său soţ Al. I. Ştefănescu.

Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian (27 noiembrie 1924, Galaţi), a fost poetă, eseistă şi traducătoare. S-a născut într-o familie de origine evreiască (tatăl Ninei, I. Cassian-Mătăsaru, era un traducător cunoscut).

Scriitoarea s-a mutat cu familia la Braşov, unde a fost admisă la Liceul Principesa Elena, şi apoi la Bucureşti, urmând şi cursurile Institutului Pompilian. A frecventat cercuri intelectuale de stânga şi, la vârsta de 16 ani, a intrat în organizaţia Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate. În paralel, primele ei încercări literare au fost generos încurajate de Tudor Arghezi şi Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poetă.

Criticul literar Alex. Ştefănescu scria în publicaţia România literară că, în 1940, Nina Cassian i-a trimis, prin tatăl său, un caiet cu versuri lui Tudor Arghezi, care a dat verdictul: "Talent incontestabil". Potrivit lui Ştefănescu, acesta nu este singurul domeniu artistic de care s-a simţit atrasă. A luat lecţii de desen cu G. Loewendal şi M. H. Maxy, de actorie cu Beate Fredanov şi Al. Finţi, de pian şi compoziţie muzicală cu Th. Fuchs, Paul Jelescu, Mihail Jora şi Constantin Silvestri.

"Se simte atrasă de mişcarea comunistă, dar «tovarăşii» o antipatizează, considerând-o orgolioasă şi dominatoare. În 1943 se căsătoreşte cu Vladimir Colin. În 1944 devine studentă a Facultăţii de Litere şi Filosofie, pe care o abandonează însă după un an", mai scria Alex. Ştefănescu.

În 1945 i-a apărut prima poezie, "Am fost un poet decadent", în ziarul România liberă. Cassian a debutat editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste "La scara 1/1". În urma unui atac ideologic lansat în ziarul Scânteia la adresa sa, a început să scrie, treptat, şi poezie proletcultistă. "După un ocol de aproximativ opt ani", cum singură avea să mărturisească, plin de avânturi naive şi compromisuri, începând din 1956, se întoarce la poezia autentică.

Începe să scrie în paralel şi literatură pentru copii, atrasă de posibilităţile estetice ale evadării în fantezie şi candoare, precum şi două volume de "proză subiectivă", la persoana întâi.

Publică peste 50 de cărţi de poezie, eseuri şi proză şi inventează o nouă limbă poetică, "limba spargă".

În 1969, Cassian primeşte premiul Uniunii Scriitorilor din România.

În 1985, Nina Cassian este invitată în Statele Unite ale Americii ca "visiting professor", în cadrul unei burse Soros, pentru a susţine un curs la New York University. După numai o lună, ea află de arestarea şi uciderea în închisoare a lui Gheorghe Ursu, unul din prietenii apropiaţi.

Gheorghe Ursu, care a fost arestat de Securitate, ţinea un jurnal ce conţinea câteva poezii scrise de Nina Cassian, în care aceasta satiriza regimul comunist. Securitatea a considerat aceste poeme ca fiind "subversive".

Aflând toate acestea, scriitoarea a luat hotărârea de a rămâne în SUA. Imediat, apartamentul său din România a fost confiscat, iar cărţile i-au fost interzise şi retrase din biblioteci, până la căderea regimului Ceauşescu.

În Marea Britanie îi apare volumul de versuri "Call Yourself Alive" şi, în Statele Unite, "Life Sentence", traduceri reuşite ale volumelor din ţară, precum şi volumele inedite "Take My Word for It!", "Blue Apple" şi "Lady of Miracles", care se bucură de succes. Susţine recitaluri de poezie şi publică în reviste americane.

În noiembrie 2008, poeta a revenit în România pentru a-şi lansa volumele "Confidenţe fictive" - proză şi "Spectacol în aer liber"- antologie de poezie.

De asemenea, în mai 2010, scriitoarea Nina Cassian şi-a lansat la Bucureşti cartea pentru copii "Povestea a doi pui de tigru numiţi Ninigra şi Aligru şi alte poezii".

În martie 2014, Nina Cassian a fost omagiată la Veneţia, de Ziua Mondială a Poeziei, cu ocazia publicării în limba italiană a primului volum antologic de versuri "C'è modo e modo di sparire", unul dintre cele mai importante titluri de poezie propuse în ultimii ani de editurile din Italia, după cum a informat la momentul respectiv Institutul Cultural Român (ICR). Cu acest prilej a fost proiectat şi un interviu cu Nina Cassian, extras din filmul documentar "Noi, români în lume", realizat în 2010 de Maria Ştefanache.

În 1943, Nina Cassian s-a căsătorit cu Vladimir Colin, autor de basme pentru copii, însă s-a despărţit de acesta după cinci ani. Ulterior, poeta s-a căsătorit cu Al. I. Ştefănescu, pe care l-a numit "marea sa dragoste", cei doi fiind împreună timp de 36 de ani, până la decesul acestuia. La New York, Nina Cassian s-a căsătorit, pentru a treia oară, cu muzicianul Maurice Edwards.

Considerată a fi una din marile seducătoare ale literaturii române, Nina Cassian a fost "muza lui Ion Barbu", fiind iubită şi de alţi scriitori celebri, între care Marin Preda.

"Am iubit şi am fost iubită. Am creat non-stop. M-am bucurat de recunoaştere, uneori, şi am avut parte de marginalizări, frecvent, chiar şi în zilele noastre. Dar toate astea aparţin echilibrului vieţii!", spunea Nina Cassian într-un interviu acordat în 2010, revistei Tango.