Varşovia interbelică, reconstruită într-un film cu ajutorul tehnicii 3D - VIDEO

De la înălţimea unui vultur în zbor sau a unui porumbel care survolează oraşul de la doar câţiva metri, din perspectiva unui pieton sau a unui călător în tramvai, filmul "Varşovia 1935" invită spectatorii să meargă pe străzi, prin pieţe şi parcuri din centrul oraşului, într-o lume complet dispărută, de care foarte puţini oameni îşi mai amintesc în zilele noastre.

"Acest film este impresionant. Am revăzut un capăt al străzii unde mi-am petrecut copilăria", a declarat la ieşirea din cinematograf Stefan Zoltowski, în vârstă de 84 de ani, ai cărui părinţi erau proprietarii unui imobil pe strada Zlota, în centrul capitalei poloneze. Clădirea a fost arsă de germani după Insurecţia de la Varşovia din 1944.

În jurul acelei străzi, oraşul a fost distrus în procent de aproape 80%. Peste 700.000 de locuitori ai Varşoviei, dintre cei 1,3 milioane recenzaţi în 1939, au murit în acel război.

În prezent, pe locul în care se afla casa lui Stefan Zoltowski se ridică un centru comercial, chiar lângă Palatul culturii, o clădire uriaşă finanţată şi construită de URSS în cel mai pur stil stalinist, imediat după război. Această clădire înaltă de 237 de metri, uriaşa piaţă care o înconjoară şi blocurile zgârie-nori care au "crescut" în ultimii 20 de ani, au bulversat structura fostului centru al Varşoviei.

Filmul reprezintă "acea Varşovie a cărei nostalgie o avem", afirmă Ryszard Maczewski, preşedintele fundaţiei Warszawa1939.pl, care încearcă să obţină cât mai multe informaţii despre arhitectura fostei capitale poloneze.

"Nimeni nu a mai făcut aşa ceva până acum. A fost o adevărată provocare", a declarat producătorul filmului, Ernest Rogalski.

A fost nevoie de multe căutări pe internet, în albume de epocă şi în Arhivele Naţionale pentru a găsi suficient de multe fotografii şi planuri ale vechiului oraş.

Din fericire, arhivele şi-au descoperit comorile, precum planurile oraşului de la începutul secolului al XX-lea, realizate sub comanda britanicului William Heerlein Lindley, "o veritabilă capodoperă de cartografie şi geodezie", afirmă Pawel Weszpinski, cartograf la Arhivele Naţionale din Polonia.

Doar trei oraşe europene - Varşovia, Frankfurt şi Hamburg - dispuneau în epocă de o documentaţie cartografică atât de exactă şi completă, desenată la o scară atât de precisă de 1:200. Pe acele planuri poate fi văzut inclusiv fiecare copac, reprezentat cu proporţiile sale exacte.

Registrele comerciale au furnizat informaţii despre numele magazinelor şi companiilor care ocupau imobilele din oraş, fapt care a permis reconstituirea panourilor publicitare din epocă.

Totalitatea datelor digitale reunite pentru nevoile acestui proiect de machetă a oraşului în 3D s-a ridicat la 12 teraocteţi.

"Pentru a obţine imaginile în trei dimensiuni, am avut nevoie de o capacitate de calcul uriaşă. Am profitat de serverele Institutului polonez pentru cercetări nucleare şi de cele ale unui centru de date din China. În Europa, nimeni nu a vrut să ne ajute, pentru că se temeau să nu supraîncarce serverele", a declarat regizorul Tomasz Gomol.

Vizita în oraş este rapidă, durează doar 20 de minuite şi îl lasă pe spectator incomplet satisfăcut, pentru că acesta nu poate să se oprească nicio clipă pentru a admira bogăţia detaliilor.

"Acesta este un inconvenient care va dispărea în curând, când filmul va fi lansat în versiunile pe DVD şi Blue-ray", a explicat regizorul, care a promis şi o continuare pentru acest film turnat sub forma unei plimbări digitale prin Varşovia dintre cele două războaie mondiale.

Ştearsă de pe harta Europei timp de 123 de ani, Polonia şi-a redobândit independenţa în 1918. Varşovia, mult timp redusă la statutul unui oraş provincial al Imperiului rus, a redevenit atunci capitala ţării şi a cunoscut un avânt uimitor, în toate domeniile vieţii.

"Varşovia avea marea ambiţie de a deveni, repede, un oraş modern", a declarat Ryszard Maczewski.

Oraşul s-a înzestrat cu noi infrastructuri, automobile şi tramvaiele au apărut în număr mare. Străzile erau pline de viaţă.

"Tocmai această viaţă reală lipseşte filmului. Este, din nefericire, doar o reconstituire", afirmă cu regret Stefan Zoltowski.