Venus din Milo, curăţată şi restaurată, expusă din nou la muzeul Luvru din Paris

Potrivit AFP, statuia Venus din Milo, un adevărat "star" al primului muzeu din lume, prin prisma numărului de vizitatori, alături de Victoria din Samothrace şi Gioconda, a fost instalată într-o sală nouă, reamenajată special pentru ea, pentru ca cei şase milioane de vizitatori care trec prin faţa ei în fiecare an să o poată admira în condiţii ideale.

Toate sălile de artă greacă clasică (450 - 30 î.e.n.) au fost reorganizate pentru a ţine cont de dificultăţile ridicate de gestionarea fluxului turistic.

Descoperită de un ţăran în 1820 pe insula Milo din arhipelagul Cicladelor, această statuie din marmură datează din jurul anului 120 î.e.n.

Franţa a cumpărat-o în 1821, prin intermediul ambasadorului francez la Constantinopol, Grecia aflându-se pe atunci sub dominaţie otomană.

Muzeul Luvru a amenajat pentru ea o sală specială de peste 200 de metri pătraţi, unde statuia a fost expusă din 1848 până în 1934. Aceeaşi sală a fost renovată pentru a adăposti din nou celebra statuie, care, din 1934 până recent, a fost expusă într-o sală de trei ori mai mică.

"Înainte de a o mişca, i-am verificat structura", a declarat Jean-Luc Martinez, directorul departamentului de antichităţi greceşti, etrusce şi romane din cadrul muzeului Luvru. Ultima oară când a fost deplasată, în 1964, pentru a călători în Japonia, la cererea lui Andre Malraux, cele două blocuri principale din care a fost realizată sculptura s-au mişcat.

Cercetătorii francezi au realizat o analiză cu unde gamma, pentru a vedea dacă statuia poate fi deplasată.

În schimb, sculptura este foarte fragilă în partea superioară (cap, umeri, spate), deoarece a fost expusă mult timp în aer liber.

De-a lungul anilor, Venus din Milo a devenit "murdară şi din ce în ce mai maronie", a declarat Jean-Luc Martinez. Statuia prezenta urme de ulei, săpun şi gips, folosite pentru realizarea unui mulaj în secolul al XIX-lea.

Aceste substanţe au "îmbătrânit", iar praful s-a lipit de ele. Muzeul Luvru a decis să scoată toate "adăugirile" din gips realizate în trecut şi să curăţe întreaga suprafaţă din marmură albă a statuii. Operaţiunea de restaurare, de care s-a ocupat Anna Martinotta, a fost realizată în perioada noiembrie 2009-aprilie 2010.

Această operaţiune a permis descoperirea în interiorul unei mici adăugiri din gips, sub sânul drept, a unei bucăţi de hârtie care preciza că adăugirea a fost realizată în 1936.

Reprezentanţii muzeului Luvru şi-au pus întrebarea dacă ar trebui să adauge statuii piciorul stâng, fabricat pentru ea din gips în secolul al XIX-lea, la care s-a renunţat ulterior. În cele din urmă, experţii francezi au decis să nu dea curs acestui demers.

În schimb, ei au adăugat nasul statuii, realizat tot din gips. "Am descoperit cu oroare" că sculptorul Lange, însărcinat în 1821 cu restaurarea ei, i-a remodelat nasul, intenţionând să-i adauge un apendice din marmură. În cele din urmă, nasul a fost fabricat tot din gips.

Comisia de restaurare a decis să repună nasul din gips, deoarece tăietura artificială de pe chipul statuii era "îngrozitoare".

Prima restaurare a lui Venus din Milo din perioada 1822-1824 a generat dezbateri aprinse. Iniţial, sculptorul Lange dorea să-i adauge celebrei statui o pereche de braţe. Acestea au fost chiar fabricate, însă, polemica din jurul acestei idei a împiedicat montarea braţelor.

O altă statuie expusă la Luvru, celebra Victoria din Samothrace, la rândul ei murdară, va fi restaurată în 2012.