Video Viaţa spectaculoasă a muzicantului Costel Trompetistu' în anii de glorie ai muzicii lăutăreşti

Trompetistu' e o oază de poveşti de petrecere în care personajele centrale sunt muzicanţii, intrigile sunt întâmplările de la spectacolele ce faceau oamenii să se distreze din plin, cu trup şi suflet, iar încheierea este cartea pe care Costel Vasilescu a scris-o recent, tocmai pentru ca "muzica lăutărească să rămănă întipărită şi în sufletul tineretului, să nu fie uitaţi aceşti lăutari, căci dacă mă întrebaţi pe mine, eu cred că muzica lăutărească a produs la fel de multă plăcere în vieţile oamenilor cum a făcut-o şi muzica cultă", a spus, cu patimă, Trompetistu'.

"Romica Puceanu se îmbrăca tot timpul frumos, era elegantă, îi plăcea să cânte numai piese vechi, cu texte adevărate, care erau precum nişte poveşti, cum ar fi «Foaie verde, lin pelin/ Azi e nor, mâine-i senin/ Doi tovarăşi am la drum» şi «Blestemat să fii de stele/ Nene dragă, să nu vii noaptea devreme/ Să vii, neică, pe-nserat/ Draga nenii, când vecinii s-au culcat», sau celebra piesă cu versurile «Gropare, deschide mormântul meu/ Afară ca să ies, măi/ La casa părintească să mă reîntorc aş vrea/ Să-mi văd fraţi, rude, prieteni... pe (toţi) care mă dorea'/ Logodnica-mi iubită care mă iubea, măi.»", îşi aminteşte lăutarul despre legendara Romica Puceanu.

Costel Vasilescu zis Trompetistu' a lansat, marţi, la restaurantul "La Ţigănci" din Bucureşti, cartea "Anii de glorie ai muzicii lăutăreşti", presărată cu poveşti din viaţa sa spectaculoasă şi anecdotică alături de lăutari celebri. La evenimentul lansării cărţii sale despre anii de glorie ai muzicii lăutăreşti, unde Costel Trompetistu' a fost încojurat de spectatorii îmbrăcaţi fistichiu şi de interpreţi de muzică lăutărească sprinteni şi mucaliţi, trompetistul, îmbrăcat la "patru ace" ca un bărbat din vremurile de altădată, a împărtăşit cu publicul câteva dintre poveştile sale spumoase de viaţă.

Viaţa sa a curs în ritm accelerat, căci lăutarul a pornit din Bucureştiul balcanic, unde petrecerile se ţineau lanţ în cartierele mărginaşe şi a ajuns cu fanfara până la New York. Chiar jurnaliştii de la New York Times au scris despre formaţia în care cânta Costel Trompetistu', imediat după concertul newyorkez ce a provocat mare vâlvă şi antren, dar le-a oferit auditorilor şi un strop de melancolie ţigănească.

Încă de când era copil avea "muzica în sânge", hoinărea prin cartierul Obor, alături de tatăl său, Virgil, trompetist şi el, mergea la nunţi şi botezuri, curios să asculte cântecele în ritm vioi pe care le interpretau tarafurile. Cei din familia sa erau porecliţi «Ai lu' Muzicantu'», căci, după cum a istorisit trompetistul, "şi bunicul meu dâlăia la trompetă, toţi bărbaţii din familia mea au fost lăutari."

La vârsta de 7-8 ani, merge la câteva nunţi în cartierul Ghica-Tei, unde îl aude pentru prima dată pe trompetistul Costache Florea, cunoscut drept "Hopa Mitică". Inspirat de Costache Florea, îşi doreşte să cânte la trompetă cu surdină.

"La noi în Obor se făcea prin luna septembrie un târg mare cu tot felul de căluşei, bărci, lanţuri mari. În acel târg erau nişte muzicanţi din Moldova cu un taraf printre care existau şi instrumente de suflat. Îmi plăcea să mă duc să-i ascult, pentru că ăştia cântau organizat fel de fel de piese, de la marşuri, polci, muzică uşoară, până la piese de mare virtuozitate şi jocuri moldoveneşti. Nu mai vorbesc că în mijlocul târgului era un restaurant cu grădină, în care cântau Maria Tănase şi Fărâmiţă Lambru. Afară, în grădină, era multă lume, care stătea ore întregi să-i asculte. Aş fi vrut şi eu să stau să-i ascult, dar nu puteam răzbi prin mulţimea care se îmbulzea. Într-o seară, când mă întorceam acasă pe Teiul Doamnei, trebuia să trec prin faţa salonului "Birjarul". Când am ajuns şi am depăşit grămada de oameni şi trăsuri din faţă salonului, am intrat şi acolo era un om cu o trompetă mică, cânta o hora, iar mie îmi venea să joc. Atunci mi-am dat seama şi am zis: Asta e Hopa Mitică. Mi-a intrat în cap melodia şi am cântat-o până acasă. A două zi dimineaţă, când m-am trezit, am pus mâna pe fligorn şi l-am dârlit toată ziua, până m-a certat mama că prea fac zgomot. De atunci m-am ţinut de capul tatălui meu, să-mi cumpere şi mie o trompetă cu surdină.", povesteşte Costel Trompetistu' în cartea sa, "Anii de glorie ai muzicii lăutăreşti", publicată la editura Eikon.

De-a lungul vieţii, Costel Vasilescu Trompetistu' a trăit întâmplări spectaculoase şi a cântat alături de lăutari celebri şi excentrici, printre care Romica Puceanu, Toni Iordache, Gheorghe Lambru, Mihai Nămol, Constantin Eftimiu, Gabi Luncă şi mulţi alţii. În afara deselor colaborări şi spectacole la care erau invitaţi să cânte împreună, lăutarii erau şi buni prieteni. Îşi dădeau întâlnire în localuri celebre din capitală, în serile în care ştiau că pe scenă urcă camarazii lor muzicanţi. Chefuiau până în zori, stimulându-i pe lăutari să cânte aprig şi fervent, glumind şi versificând pe seama oamenilor de la mesele din jur. Alături de Toni Iordache şi-a petrecut Costel Trompetistu' cele mai înflăcărate seri, căci faimosul lăutar i-a insuflat dragostea intensă pentru muzică.

Trompetistul îşi aminteşte cu nostalgie de bunul său prieten Toni Iordache, rememorând o întâmplare din tinereţe, când alături de Toni şi alţi colegi, l-au întâlnit pe Nicolae Botgros, celebrul dirijor al Orchestrei de Muzică Populară "Lăutarii" din Chişinău. Toni Iordache a cumpărat pe fugă un disc de-al său pentru a i-l oferi lui Nicolae Botgros.

"Lăutari că Toni Iordache n-or să se mai nască, el era pasionat până în măduva oaselor de muzica noastră, o promova, o iubea, i-a făcut cadou pe stradă lui Nicolae Botgros un disc pe care cânta, doar că să găsească o formă de a se apropia de celebrul dirijor. Toni mi-a inspirat mie pasiunea mistuitoare, dacă cântăm într-o seară cu Toni, a două zi mă simţeam alt om, avea un fel de aură şi un spirit vii, tulburătoare.", a spus Costel Vasilescu Trompetistu.

Pe Romica Puceanu, Costel Trompetistu a întâlnit-o pentru prima dată la mijlocul anilor '60, la o nuntă unde fuseseră angajaţi separat. Cei doi au înregistrat numeroase piese la Electrecord, iar trompetistul spune că piesele nu erau repetate înaintea înregistrării, căci Romica Puceanu aproape intra în transă atunci când cânta.

"Romica era un spirit vesel, făcea glume cu toată lumea. Uite, de pildă, îmi zicea când intra câte un bărbat arătos în cârciumă, «îl vezi pe ăla înalt de a intrat acum? Eh, al meu e în seară asta, îl acaparez». Îi plăcea viaţa. I-am cântat şi la nuntă Romicăi, la prima ei căsnicie, când s-a căsătorit cu un patron de restaurant.", a mai povestit Costel Trompetistu'.

Instrumentistul a cântat, de asemenea, cu Johnny Răducanu. În cartea sa a inserat un pasaj despre Johnny, în care îşi aminteşte cum pianistul a dus mai mulţi instrumentişti din fanfară într-un cimitir din Viena, unde este înmormântat Beethoven. Costel Trompetistu şi-a făcut cruce în faţă mormântului lui Beethoven, iar Johnny Răducanu i-ar fi spus în acel moment: "Ia uite că te închini în faţa lui Beethoven, ai tot respectul meu, înseamnă că eşti un adevărat muzician."

"Trăim în anii în care adevărată muzică lăutărească este deteriorată şi combinată cu multe influenţe străine: bulgăreşti, iugoslave sau turceşti. Stilul lăutăresc autentic începe să piară. Mă bucur că am ocazia, prin această carte, să povestesc despre muzică lăutărească şi despre mulţi instrumentişti şi solişti vocali de o mare valoare. Încă se mai găseşte, pe ici, pe colo, câte un disc cu aceştia. Vreau să arăt generaţiei de azi cum a fost muzică lăutărească autentică. În această carte, nu numai că voi poveşti multe lucruri adevărate, dar voi destăinui şi anumite secrete ale muzicii lăutăreşti. Eu nu sunt muzicolog sau critic muzical, ci doar un simplu lăutar care a cântat peste cincizeci de ani. Din păcate, la ora actuală, mulţi dintre colegii mei, cei cu care am cântat o viaţă, nu mai sunt. Acesta carte este un omagiu adus lor şi muzicii lăutăreşti.", a declarat Costel Vasilescu Trompetistu'.

Cenzurată în perioada comunistă şi având un număr scăzut de înregistrări, muzică lăutărească s-a bucurat de o recunoaştere mai mare în afară graniţelor.

În "Anii de glorie ai muzicii lăutăreşti", Costel Trompetistu' evocă unul din acele episoade: "În anul 1990, la Viena, s-a dat un mare spectacol la Opera, cu mari artişti ai lumii. De la Placido Domingo, Ileana Cotrubaş, Gheorghe Zamfir şi alţii, printre care şi formaţia Gipsy Star, condusă de maestrul Johnny Răducanu. Cântând pe scenă Operei din Viena, am avut un aşa de mare succes, încât am revenit pe scenă de trei ori. Acest spectacol a fost televizat în direct şi în România. A două zi, venind în ţară, în loc să fim lăudaţi pentru succesul avut, ziarele ne-au criticat că am cântat muzică de "mahala". De asemenea, au spus despre maestrul Johnny Răducanu că ar colabora cu o formaţie de "mahala". Atunci mi-am dat seama că sistemul românesc a rămas acelaşi că în perioada comunistă, când muzică lăutărească era cenzurată la restaurante. Dacă te angajai la un restaurant, trebuia să prezinţi un repertoriu aprobat de Uniunea Compozitorilor şi nu trebuia să apară vreo piesă lăutărească sau internaţională."

Costel Vasilescu Trompetistu' s-a născut în dată de 6 noiembrie 1940, în Bucureşti. În perioada 1947 - 1949 merge la câteva nunţi în cartierul Ghica-Tei unde îl aude pentru prima dată pe trompetistul Costache Florea cunoscut drept "Hopa Mitică". Inspirat de acesta, începe să folosească o surdină modelată special, stilul lui Hopa-Mitică, surdină la care nu va mai renunţă din copilărie. Din 1957 colaborează cu Ansamblul de Tineret din Bucureşti, dirijat în acea perioada de violonistul Ionel Budişteanu. În perioada 1959 - 1961 este angajat al Orchestrei Radio, sub bagheta lui Tudor Până şi, în ultimele luni, a lui Florian Economu. Începând cu 1962 şi până la jumătatea anilor '70 începe să cânte şi să înregistreze alături de cei mai de seama interpreţi ai muzicii lăutăreşti, în special cu Dona Dumitru Siminică, Constantin Eftimiu şi cu taraful fraţilor Gore (Aurel şi Victor). În 1990 înfiinţează formaţia de muzică lăutărească autentică "Gipsy Star". În nouă formulă concertează la Opera din Viena, alături de Johnny Răducanu, într-un recital dedicat Eroilor Revoluţiei din 1989. În 1994 imprimă un CD în Berlin, urmând alte concerte, mai importante fiind cel din 1995 de la Viena şi cel din 1999 la Teatrul de Ville, din Paris. În 2006 este invitat să susţină un spectacol la New York Gypsy Festival, împreună cu taraful sau, Taraful Costel Vasilescu. Imediat după concert, New York Times a făcut o recenzie complexă recitalului, asociind reprezentaţia cu "sufletul ţigănesc dulce-amărui şi cu o inima ce bate în ritm de swing". În prezent, Costel Trompetistu' cânta doar ocazional la evenimente.