Vlad Filat îi cere lui Boc să susţină expunerea la Chişinău a steagului lui Ştefan cel Mare

În scrisoarea adresată omologului său din România, Vlad Filat spune: "În legătură cu aniversarea a 20 de ani de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova, solicit respectuos concursul dumneavoastră pentru aducerea şi expunerea la Chişinău, la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie, a steagului domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt".

"Recuperat de la Mănăstirea Zografu, din Grecia, în 1917, restaurat timp de şapte ani şi prezentat recent publicului, acest vestigiu istoric de unicat al gloriosului nostru voievod ar conferi o semnificaţie distinctă şi inedită manifestărilor oficiale prilejuite de sărbătorirea, pe 27 august 2011, a 20 de ani de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova şi a două decenii de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Chişinău şi Bucureşti", mai spune Vlad Filat în scrisoarea adresată lui Emil Boc.

Totodată, subliniind valoarea inestimabilă a steagului lui Ştefan cel Mare, Vlad Filat îl asigură pe Emil Boc "de întrunirea deplină a condiţiilor tehnice şi de securitate pe care le comportă expunerea lui la Chişinău, în acest sens instituţiile guvernamentale din domeniu asumându-şi responsabilităţile de rigoare".

Steagul lui Ştefan cel Mare, recuperat de statul român de la Mănăstirea Zografu, din Grecia, în 1917 şi restaurat timp de peste şapte ani, a fost expus pe 6 iulie la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR). Steagul va fi expus pe toată durata lunii iulie, în cadrul seriei de micro-expoziţii "Exponatul lunii".

Alături de steagul lui Ştefan cel Mare, micro-expoziţia organizată în foaierul MNIR cuprinde câteva informaţii despre restaurarea steagului lui Ştefan cel Mare şi despre recuperarea lui, inclusiv documente de la ceremonia oficială de la Sorbona din 1917, când Regatul Român a recuperat steagul.

Vernisajul micro-expoziţiei a avut loc pe 6 iulie, în prezenţa ambasadorilor Franţei, Henri Paul, şi Republicii Moldova, Iurie Reniţă, a secretarului de stat în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Vasile Timiş, a secretarului de stat în Ministerul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, şi a fostului ministru al Culturii, vicepreşedintele PDL Theodor Paleologu.

Cu acel prilej, ambasadorul Republicii Moldova în România, Iurie Reniţă, şi-a exprimat speranţa că steagul lui Ştefan cel Mare va fi expus şi la Muzeul de Istorie de la Chişinău. "Îmi exprim speranţa că nepreţuita piesă de patrimoniu va face cât mai curând posibil încă un drum - unul cunoscut foarte bine de către marele domnitor - drumul spre Moldova, drumul spre Muzeul de Istorie de la Chişinău", a spus Iurie Reniţă.

"Vă asigur că există toate condiţiile ca acest steag să facă drumul pe care cu toţii ni-l dorim. Va trebui să punem la punct doar detaliile tehnice, dar acolo unde există bunăvoinţă nimic nu poate să stea în cale", i-a răspuns directorul MNIR, Ernest Oberländer-Târnoveanu.

Exponatul este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea, care îl înfăţişează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruinţei militare. Iconografia şi încadrarea cronologică a piesei au creat iniţial confuzia că ar fi vorba despre un steag de luptă al voievodului Ştefan cel Mare, dar absenţa stemei Moldovei, caracteristică stindardelor militare, nu susţine ipoteza amintită. Steagul liturgic are dimensiunile de 1,24 metri x 0,95 metri.

Broderia îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe aşezat pe un tron, având tălpile sprijinite pe un balaur înaripat, cu trei capete. Pe steag sunt brodate două inscripţii - una în limba slavonă, cu o rugăciune a domnitorului Ştefan cel Mare către Sfântul Gheorghe, şi alta în limba greacă - "Sfântul Gheorghe din Ca[p]padocia" - care nu pomeneşte însă faptul că steagul ar fi fost dăruit de Ştefan cel Mare unei mănăstiri de la Athos, aşa cum se obişnuia în epocă.

În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general al României la Salonic, G. C. Ionescu, şi cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, Regatul Român a recuperat acest preţios obiect de la Mânăstirea Zografu de pe Muntele Athos. În martie 1917, consulul comunica Ministerului Afacerilor Externe că generalul francez i-a predat drapelul, care, ulterior, a fost trimis Legaţiei României de la Paris la bordul unui vas de război francez. Iniţiativa recuperării preţiosului obiect a aparţinut marelui om politic Ion I. C. Brătianu (1864 - 1927). În cele din urmă, pe 22 februarie 1920, Ministerul de Război preciza că steagul lui Ştefan cel Mare a fost predat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar.

Directorul MNIR, Ernest Oberländer-Târnoveanu, a declarat, pe 4 iulie, pentru MEDIAFAX, că, în 1882, la Mănăstirea Zografu, au fost identificate două steaguri care i-au aparţinut lui Ştefan cel Mare - unul cu Sfântul Dimitrie călare şi cel cu Sfântul Gheorghe, care a fost recuperat prin cedarea către călugări a unor moşii care fuseseră secularizate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Potrivit lui Oberländer-Târnoveanu, steagul se afla "într-o stare deplorabilă" când a fost recuperat şi astfel a rămas până când a fost restaurat de MNIR, timp de şapte ani şi jumătate, cu fonduri din bugetul propriu de câteva zeci de mii de euro. Restaurarea a fost realizată de specialistul Sidonia Macri. Steagul a intrat în patrimoniul MNIR la înfiinţarea acestuia, în 1970.

Iniţial, broderia steagului a fost lucrată pe suport de mătase, dublată cu o ţesătură din in. Suportul din mătase s-a degradat de-a lungul timpului şi a fost înlocuit de către călugări, din neştiinţă, cu catifea de calitate inferioară, prin decuparea şi lipirea cu clei organic a broderiei pe noul suport, intervenţie total necorespunzătoare, care a afectat starea originară a piesei. Numai îndepărtarea acestui clei, ordinar, de tâmplar, a durat mai mulţi ani, a precizat directorul MNIR. El a mai menţionat că, dacă nu s-ar fi acţionat şi nu ar fi fost demarat procesul de restaurare, generaţia actuală ar fi fost ultima care ar fi văzut acest obiect.