Vlad Massaci, despre noua sa montare, la Constanţa: ”Un spectacol despre bunătatea ascunsă din om”

Cu ocazia premierei unei noi versiuni scenice pe care o oferă, la Teatrul de Stat din Constanţa, piesei ”Billy şchiopul” la aproape un deceniu şi jumătate de când a sedus publicul şi critica de specialitate cu viziunea pe care a oferit-o textului lui Martin McDonagh, regizorul Vlad Massaci a vorbit pentru MEDIAFAX despre crimele lingvistice la care e supusă în ultimele decenii limba română dar şi despre empatia care se ascunde în spatele durităţii limbajului şi despre bunătate într-o lume agresivă.

Redăm interviul acordat de regizorul Vlad Massaci agenţiei MEDIAFAX.

Reporter: Ce are special pentru Vlad Massaci textul lui Martin McDonagh?

Vlad Massaci: ”Billy Schiopul” (The cripple of Inishmaan, titlul original) se înscrie, cred, la categoria poem. Când spun asta mă refer în special la traducerea-adaptare pe care Cristi Juncu şi cu mine am făcut-o. Există realmente o poezie născută din bucuria noastră de a ne juca cu toate crimele lingvistice la care e supusă în ultimele decenii limba română. Rezultatul e atât de bogat (am contribuit şi noi cu nişte agramatisme cutremurator de comice) încât a rezultat aproape o limbă poetică, un comic de limbaj atât de suculent încât trebuie să-ţi antrenezi urechea ca un vânător, ca să nu pierzi vreo subtilitate. Nimeni nu vorbeşte ca personajele din această piesa dar totul sună perfect natural! Deci, întâi a fost bucuria traducerii şi apoi bucuria montării propriu-zise.

Reporter: Care este pentru regizor raportul dintre textul teatral semnat de MCDonagh şi scenariile pentru filme pentru care este acesta cunoscut, mai ales că în piesă este destul de importantă apariţia unei echipe de filmare?

Vlad Massaci: E un mare maestru al comediilor negre. Personajele au o încăpăţânare relaxata care se naşte din faptul că nu mai au nimic de pierdut. De asemenea, este un mare povestitor, foarte atent să ducă la capăt povestea fiecărui personaj, chiar daca doar se aminteşte despre el. În ”Billy schiopul” vedem cele nouă personaje dar, pe lângă ele, mai auzim şi de poveştile lui Jack Ellery şi Pat Brennan; a fetei lu’ Jim Finnegan; a unei pisici şi a unei gâşte etc. Toate aceste poveşti sunt duse până la capăt deţi aceste fiinţe nu apar niciodată pe scenă. Echipa de filmare din piesă se referă la un eveniment real: în 1934 o echipă de la Hollywood a filmat pe insula Inishmaan un film, “The man of Aran”, dar ea e mai mult o metafora pentru libertate şi fuga spre alte zări, şi evadare dintr-o realitate sordidă.

Reporter: Între personajele din ”Billy şchiopul” nu are loc corectitudinea politică spune prezentarea noii montări. În ce fel se schimbă formularea acestui raport în condiţiile în care corectitudinea politică devine un subiect controversat la nivel social?

Vlad Massaci: Personajele trăiesc într-un sat din Irlanda, dar ar putea trăi foarte bine şi într-un sat din estul Europei, iar aceasta comunitate, care îţi lasă impresia că e uşor primitivă în relaţiile dintre indivizii care o formează, foloseşte limba ca să spună exact ce gândeşte. Nimănui nu i-ar da prin cap să folosească limba ca să ascundă ce se vede cu ochiul liber. Replica mea preferată: "Billy: Nu-mi mai spune şchiopule! Johnnypateen: De ce? Nu eşti şchiop?!" Ideea este ca există empatie dincolo de o anumită duritate a limbajului. Până la urmă e un spectacol despre bunătatea ascunsă din om.

Reporter: Cum vede regizorul montarea pregătită pentru scena constănţeană faţă de varianta pentru care a fost premiat la Buzău?

Vlad Massaci: Între cele doua variante au trecut 14 ani. Sunt foarte multe diferenţe şi foarte multe descoperiri noi pe care le-am făcut în zona de amănunt. Spectacolul de acum conferă personajelor mai multa profunzime şi o cu totul altă viziune scenografică, semnata de Iuliana Vâlsan.

Reporter: Cum a evoluat plăcerea de a lucra cu actorul despre care aţi vorbit în mai multe rânduri?

Vlad Massaci: Plăcerea e aceeaşi, ştiinta lucrului cu actorul a evoluat. Dar rămân în continuare dependent de actori deschişi, dornici şi creativi. Rămân în continuare adeptul regiei de dialog, nu al regiei tiranice.

Vlad Massaci s-a născut în 1968. A studiat regia de teatru, la clasa profesoarei şi regizoarei Cătălina Buzoianu, în cadrul Academiei de Teatru şi Film. În perioada 2003 şi 2006 a fost el însuşi profesor în aceeaşi instituţie, al cărei nume s-a schimbat în Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale. Între anii 1998 şi 2001, a fost angajat ca regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, iar între 2001 şi 2002, la Theater der Jungen Welt din Leipzig. a primit mai multe premii pentru regie, printre care se numără: Premiul criticii pentru debut, pentru Trei femei înalte de Edward Albee de la Teatrul de Comedie (Gala Criticilor, 1998); Premiul Juriului, pentru Romanţioşii de Edmond Rostand de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ (Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, 1999); Premiul pentru regie pentru acelaşi Romanţioşii (Festivalul de Comedie de la Galaţi, 2000) şi Marele premiu pentru Billy Şchiopul de Martin McDonagh (Festivalul Capul de regizor de la Buzău, 2006).

Vlad Massaci semnează regia montării ”Billy şchiopul”, de Martin McDonagh, la Teatrul de Stat din Constanţa în contextul unei încercări de împrospătare a repertoriului şi imaginii teatrului. Din distribuţie fac parte Vlad Bîrzanu, Nicodim Ungureanu, Marian Adochiţei, Mirela Pană, Mihai Sorin Vasilescu, Laura Crăciun, Andrei Cantaragiu, Otilia Nicoară şi Mircea Siromaşenco.