Volumul "Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare" de Pablo Neruda, lansat miercuri

La evenimentul care va avea loc la Cafe Verona vor participa traducătorul poemelor, Dan Munteanu Colán, directorul editorial Vellant, Simona Răuţă, traducătoarea memoriilor lui Pablo Neruda, Luminiţa Voina-Răuţ, şi ilustratoarea cărţii, Nura El-Sayed.

Publicat în 1924, când poetul avea 19 ani, volumul "Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare" rămâne cea mai cunoscută şi mai citită scriere a lui Pablo Neruda. Un amestec dulce-amar de exuberanţă, pasiune, senzualitate şi dezolare, cartea i-a adus poetului chilian recunoaşterea internaţională, situându-l printre cei mai apreciaţi scriitori ai continentului sud-american.

Pablo Neruda, pe numele său adevărat Ricardo Eliécer Neftalí Reyes Basoalto, s-a născut în 1904, la Parral, dar şi-a petrecut copilăria în Temuco, un orăşel feroviar de a cărui amintire se va simţi întotdeauna legat. Pablo Neruda şi-a descoperit de foarte tânăr talentul literar, primul său volum de versuri fiind publicat pe bani proprii în 1923, când poetul avea 18 ani. În paralel cu scrisul, Neruda a fost extrem de implicat în viaţa socială a ţării sale, începând de foarte devreme o carieră diplomatică - a fost consul al Chile în India, Singapore, Birmania, Spania, Franţa -, continuată cu funcţia de senator şi candidatura la preşedinţie din partea Partidului Comunist, în care s-a înscris în 1945.

Recunoaşterea internaţională a poetului Neruda a culminat în 1971 prin acordarea premiului Nobel pentru literatură. Motivaţia Academiei Suedeze este cât se poate de elocventă în acest sens: "pentru opera lui, care, cu suflul unei forţe elementare, dă viaţă destinului şi viselor unui întreg continent".

Pablo Neruda a murit doi ani mai târziu, în Santiago de Chile, după instaurarea dictaturii militare a generalului Pinochet. Scriitorul chilian Jorge Edwards afirma: "metaforic vorbind, Pablo s-a îmbolnăvit odată cu ţara şi s-a stins din viaţă odată cu instaurarea tiraniei".