Volumul "Jurnal rusesc" al Annei Politkovskaia, comparat de Zoe Petre cu cărţile lui Soljeniţîn

Lansarea jurnalului Annei Politkovskaia, apărut în limba română la editura Meteor Press, a avut loc la librăria Diverta Magheru din Capitală, invitaţi fiind, alături de Zoe Petre, jurnalistul Cristian Tudor Popescu, Ioana Avădani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, istoricul şi profesorul Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe, şi scriitorul Bedros Horasangian.

Zoe Petre a mai spus despre carte că este "zguduitoare" şi că obligă cititorul să asume "o realitate extrem de terifiantă", aceea a unei "mari puteri nucleare (Rusia, n.r.) dominate de voinţa unui grup foarte restrâns de persoane, foarte puţin dispuse la sacrificii în numele valorilor democraţiei". Printre altele, volumul oferă "o ilustrare perfectă a modalităţilor prin care fascinaţia autoritară se exercită asupra cetăţenilor şi intelectualităţii unei mari ţări", proces care, alături de obedienţa faţă de Kremlin, "au umplut-o pe Politkovskaia de disperare", a mai spus Zoe Petre.

"La fiecare pagină am răsuflat uşurată că nu trăiesc în Rusia, dar, în acelaşi timp, capacitatea de seducţie a autoritarismului faţă de intelectuali este o problemă care ar trebui să ne preocupe mai mult şi pe noi, aici în România, şi pe prietenii noştri italieni, în Italia, şi pe prietenii francezi, în Franţa, este un risc la care sunt supuse toate democraţiile", a declarat Zoe Petre.

Ea a mai spus că Politkovskaia este unul din eroii luptei pentru apărarea democraţiei, remarcând, totodată: "gândindu-ne cum a murit asasinată într-o scară de bloc în ziua aniversară a preşedintelui de atunci, Vladimir Putin, ne putem întreba "La ce bun?". Ea a adăugat, însă, că sunt nenumărate instanţe în care martiri ai unor cauze în aparenţă pierdute au fost singura garanţie a dăinuirii acelor cauze.

Ioana Avădani a spus că Politkovskaia dă dovadă în volum de o gândire tăioasă, dar şi de o sensibilitate, al căror balans lasă cititorul în permanenţă descumpănit. De asemenea, ea a remarcat că volumul Annei Politkovskaia este un jurnal politic, nu unul personal, apreciind că autoarea a făcut un mare efort să scrie această carte în paralel cu munca de jurnalist. "N-am putut să nu mă întreb de ce Anna Politkovskaia a scris acest jurnal (...). Cred că Anna ştia", a încheiat Avădani.

La rândul său, Cristian Tudor Popescu a povestit cum s-a întâlnit cu Anna Politkovskaia, în 2002, la Hamburg, aflându-se, ca şi aceasta, printre jurnaliştii premiaţi de Fundaţia Die Zeit, şi a menţionat, ca prime impresii pe care jurnalista rusă i le-a lăsat, "lipsa emoţiei" faţă de decernarea premiului, părând că "se gândeşte tot timpul la altceva", şi "imensa ei seriozitate". C.T. Popescu a relatat apoi discuţia lor de "două ceasuri", pe parcursul căreia Politkovskaia nu a vorbit deloc despre ea, ci i-a pus întrebări despre România, privind societatea civilă, libertatea de expresie, Revoluţia.

Întrebată de jurnalistul român despre riscurile pe care şi le asuma ca jurnalistă disidentă, prin modul în care a prezentat şi situaţia cecenilor şi serviciile secrete ruse şi pe fostul preşedinte Vladimir Putin, despre faptul că a vrut să fie negociatoare pentru respectarea drepturilor omului între ceceni şi armata rusă, Anna Politkovskaia a spus doar: "Cineva trebuie să facă asta".

Anna Politkovskaia, "conştiinţa morală pierdută a Rusiei", cum a fost supranumită, şi-a sacrificat viaţa pentru idei şi idealuri. Lupta acestei jurnaliste cu regimul fostului preşedinte, Vladimir Putin, i-a adus sfârşitul. Pe data de 7 octombrie 2006 (de ziua de naştere a lui Vladimir Putin), Anna Politkovskaia a fost găsită împuşcată în liftul blocului în care locuia. De asasinarea sa sunt bănuiţi patru agenţi ai serviciilor secrete ruse (faimosul FSB), al căror proces durează de patru ani.

La momentul asasinatului, jurnalul Annei Politkovskaia era pregătit pentru tipar. Nu a mai apucat să vadă cartea, care a apărut postum şi a fost tradusă în limba engleză.

"Jurnal rusesc" prezintă o Rusie coruptă şi subordonată Kremlinului, unde oamenii indezirabili sunt lichidaţi. Birourile ziarelor de opoziţie sunt incendiate sau aruncate în aer. Opoziţia este marginalizată şi redusă la tăcere. Alegerile sunt fraudate. Justiţia este aservită puterii. Martorii incomozi dispar. Drepturile omului sunt călcate în picioare. Acţiunea aşa-zisă "împotriva terorismului" se transformă într-un masacru. Oameni şi copii nevinovaţi plătesc cu viaţa o politică de reprimare, autoritară, insensibilă la consecinţe şi incapabilă să-şi asume responsabilitatea.

Acesta este tabloul realist al Rusiei din timpul administraţiei lui Putin, pe care Anna Politkovskaia îl zugrăveşte în "Jurnal rusesc". Cartea începe cu alegerile parlamentare din 2003 şi analizează evoluţia politică şi socială a Rusiei până la sfârşitul anului 2005.

Anna Politkovskaia (20 august 1958 - 7 octombrie 2006) a fost corespondent special pentru ziarul rus Novaia gazeta, fiind recompensată cu multe premii şi distincţii pentru activitatea sa literară şi jurnalistică.

Politkovskaia este şi autoarea cărţilor "Rusia lui Putin", apărută în limba română la editura Meteor Press, "A Dirty War (Un război murdar)" şi "Nothing but the Truth (Doar adevărul)".