Volumul "N-am venit să ţin un discurs", de Gabriel Garcia Marquez, în librării din 18 mai

Volumul reuneşte 22 de texte, majoritatea inedite, dar şi unele rătăcite sau uitate, destinate a fi citite în public, pe care autorul - în prezent în vârstă de 83 de ani - le-a scris de-a lungul prodigioasei sale vieţi. Este impresionant evantaiul tematic al acestor texte, care alcătuiesc o sugestivă sinteză a obsesiilor literare ale celui care a scris romanul "Un veac de singurătate", dar şi a susţinutelor lui preocupări în calitate de cetăţean al Americii Latine şi al lumii, de la problematica legată de Columbia natală la cea privind viitorul tineretului şi procesul de educaţie în America Latină sau la proliferarea nucleară şi dezastrele ecologice pe plan mondial.

De un interes major este, de bună seamă, discursul la primirea premiului Nobel, în 1982, intitulat "Singurătatea Americii Latine", considerat o capodoperă a genului. Prin tălmăcirea acestei valoroase cărţi în limba română, publicul cititor are fericita ocazia să facă o incursiune, dintr-un alt unghi şi sub o altă lumină, în fascinantul univers al creatorului "realismului magic", neîndoios unul dintre geniile în viaţă ale literaturii mondiale. "Citind aceste discursuri" - mărturiseşte Gabriel García Márquez - "redescopăr cum m-am schimbat şi am evoluat ca scriitor".

Gabriel Garcia Marquez, născut în Columbia, este una dintre personalităţile cele mai importante şi influente ale literaturii universale. Distins cu premiul Nobel pentru literatură în 1982, romancierul
este şi povestitor, eseist, critic de cinema, autor de scenarii şi, mai cu seamă, intelectual implicat în toate problemele timpului nostru, în primul rând cele care afectează iubita sa Columbie, dar şi America Latină în general. Figură proeminentă a aşa numitului "realism magic", în cadrul căruia istoria şi imaginaţia ţes urzeala unei literaturi vii, ce respiră prin toţi porii, este neîndoios făuritorul uneia dintre lumile narative cele mai bogate în semnificaţii cărora le-a dat naştere limba spaniolă în secolul XX. Printre romanele sale cele mai importante figurează "Un veac de singurătate", "Toamna patriarhului", "Cronica unei morţi anunţate", "Ceasul rău", "Generalul în labirintul său", "Dragostea în vremea holerei", volumul "Douăsprezece povestiri călătoare" şi piesa de teatru "Diatribă de dragoste împotriva unui bărbat aşezat". În 2002 şi-a publicat prima parte a autobiografiei, "A trăi pentru a-ţi povesti viaţa".