ZD (HI)STORY: Baladă pentru Reykjavik

Acum, în vara lui 2016, datorită prestaţiei excepţionale a naţionalei islandeze de fotbal la Campionatul European şi din pricina felului în care islandezii, jucători şi suporteri, au ştiut să sărbătorească împreună o înfrângere glorioasă, cea din meciul cu Franţa.

Au fost, acestea, momente (din ce în ce mai) rare, momente care transcend sportul şi dau măsura solidarităţii, a mândriei, a demnităţii, a forţei unui popor iată... atât de puţin numeros, dar atâta de mare.

Cu mulţi ani în urmă, Islanda a mai ţinut prima pagină a cotidienelor, inclusiv a celor din blocul comunist. Era în 1972 şi la Reykjavik (foto) s-a desfăşurat meciul pentru titlul mondial la şah între campionul en titre, sovieticul Boris Spasski, şi challangerul american Bobby Fisher. Inclusiv în Republica Socialistă România meciul a stârnit un imens interes, în aşa măsură încât în principalele ziare ale vremii erau publicate, zilnic, rezumatele meciurilor sau, după caz, poziţiile în care se ajunsese la întreruperea unor partide. A fost înfruntarea secolului: niciun alt meci de şah, niciodată până atunci şi nici de atunci încolo, nu a mai stârnit un asemenea interes. Asta pentru că nu era doar o dispută şahistică, era înfruntarea dintre două sisteme: cel comunist, reprezentat la cel mai înalt nivel de un jucător sovietic, însoţit de o uriaşă (şi aparent imbatabilă) echipă de analişti şi cel democratic, reprezentat de un tânăr şi genial jucător de şah.

Meciul a început la 11 iulie 1972 şi a durat o lună şi jumătate. Prima partidă a fost câştigată de Spasski. La al doilea meci, Fisher nu s-a prezentat, aşa că scorul a devenit 2-0 pentru sovietic.

Părea un handicap imposibil de surmontat, cu atât mai mult cu cât, la final, în caz de egalitate, deţinătorul titlului era în drept să şi-l păstreze. Ce a urmat a fost istorie...

Textul integral al acestui articol este disponibil AICI.