INTERVIU  Ziua Internaţională a Muzicii. Discuţie cu un compozitor român de muzică de film: despre pasiune, procesul de creaţie şi această ramură a muzicii în România

Muzica este unul dintre cele mai importante elemente din viaţa noastră, iar numeroase studii, efectuate de-a lungul timpului, ne-au arătat că aceasta este esenţială pentru oameni: de la relaxare, la echilibrarea stării noastre emoţionale şi până la beneficii care ţin de învăţare şi memorie.

Un exemplu concret al efectelor pozitive pe care muzica le are asupra noastră constă în „efectul Mozart”, o descoperire făcută de experţii în neuroştiinţe în anii 90. Atunci, cercetătorii au demonstrat că muzica celebrului compozitor activează 100% din scoarţa cerebrală. Astfel, sunt influenţate în mod pozitiv procesele psihice precum atenţia, memoria sau capacitatea de învăţare.

Stilurile variate în care este îmbrăcată muzica permite fiecărui om în parte să se identifice, să se regăsească într-o anumită melodie. În fond, muzica este peste tot, de la melodii pe care le identificăm din prima clipă ca fiind melodii până la cele pe care nu le recunoaştem din primul moment astfel, precum ciripitul păsărilor sau căderea ploii.

Încă de când ne naştem, suntem înconjuraţi de muzică. Despre ce înseamnă muzica, dar şi despre ce presupune o carieră în industria filmului, am discutat cu compozitorul român de muzică de film Allen Constantine.

• Allen a lucrat pentru mai multe proiecte, de la scurtmetraje străine până la compoziţii pentru reclame, dar şi melodii pop, dance, cu artişti români. Acesta a cunoscut muzica de când era copil, iar de atunci nu s-a mai despărţit de ea. Face parte din viaţa lui de zi cu zi, îi dă sens  şi perspectivă.

„Zi de zi, un alt sunet nou, o altă frecvenţă mă ridică sau mă coboară. Este ca un fel de caleidoscop în care fiecare oglindă – sunetul – are o poveste, iar toate aceste poveşti se unesc pentru a da viaţă şi sens creaţiei!”, a spus Allen Constantine.

De asemenea, Allen Constantine a punctat faptul că arta, în toate formele ei, are la bază libertatea.

În ceea ce priveşte muzica, tocmai acest sentiment de libertate pe care ni-l oferă, ne ajută să ne echilibrăm emoţional. Din acest punct de vedere, cercetătorii care au descoperit „efectul Mozart” au precizat că muzica clasică este un instrument important de terapie în tratarea multor afecţiuni psihice şi somatice.

Redăm mai jos interviul integral.

„De multe ori devin creativ doar ascultând sunetul vântului ce adie uşor, ciripitul păsărilor, orice zgomot de fundal”

Pentru început, povesteşte-mi puţin despre pasiunea ta. De ce muzica?

Allen Constantine: În primul rând, vreau să îţi mulţumesc pentru oportunitatea de a fi intervievat. Referitor la întrebarea „de ce muzica”, pot spune că încă din perioada copilăriei am fost atras de sunet, de frecvenţe, în prealabil. Zi de zi, un alt sunet nou, o altă frecvenţă mă ridică sau mă coboară. Este ca un fel de caleidoscop în care fiecare oglindă – sunetul – are o poveste, iar toate aceste poveşti se unesc pentru a da viaţă şi sens creaţiei. Muzica pentru mine reprezintă un mister care mă ţine în viaţă pentru a mă descoperi!

De cât timp te-ai întâlnit cu această pasiune?

Allen Constantine: Întâlnirea principală, din ce îmi aduc aminte, a fost undeva pe la vârsta de 5 ani, când unchiul meu mă chema la el acasă şi ascultam cu atenţie casete audio cu Vangelis, Deep Purple, Pink Floyd, Dire Straits, Led Zeppelin, majoritatea înclinând spre genul rock. Am fost foarte pasionat şi de compozitori precum Tchaikovsky, Chopin, John Williams, regretatul maestru Ennio Morricone, iar ulterior, în era asta modernă, Hans Zimmer, cu care am avut plăcerea de a mă întâlni personal şi cu care păstrez încă legătura.

Îmi mai aduc aminte că muzica instrumentală mă atrăgea foarte mult, creaţia intervenind atunci când reuşeam să separ vocile artiştilor de instrumentale, iar din instrumentale să extrag liniile instrumentelor, rând pe rând, pentru o analiză mai aprofundată. Toate aceste procese se întâmplau în mintea mea. Ulterior, undeva pe la vârsta de 9-12 ani, am început şi să compun mai detaliat, fiind în mare parte inspirat să scriu muzică de pian, ambientale, în acelaşi timp făcând un pas spre muzica de film. Ascultam compozitori precum James Newton Howard, James Horner, Howard Shore, Alan Silvestri şi Thomas Newman.

Această pasiune a ta s-a transformat într-o sursă de venit. Cum ai reuşit să faci asta?

Allen Constantine: Să ştii că nu m-am gândit niciodată la asta, adică nu am făcut muzică pentru a avea o sursă de venit. Am făcut şi fac muzică pentru că iubesc arta. Evident că avem nevoie şi de susţinere materială, dar consider că atunci când te adânceşti în domeniul pe care îl iubeşti, şi o faci cu mult devotament, pasiunea respectivă devine „job” într-o oarecare măsură. Atâta timp cât există o disciplină între răbdare, timp şi devotament este suficient pentru a te elibera de gânduri negative, de a creea o conexiune între minte şi trup, ulterior spre a fi creativ.

„Cei mai puternici doi războinici sunt răbdarea şi timpul”, după cum spunea şi romancierul rus Leo Tolstoy.

Faci muzică de film, ceva neobişnuit pentru România. Cum te-ai hotărât să te nişezi pe zona aceasta a muzicii şi de ce, dintre toate, muzica de film?

Allen Constantine: Îmi place să gândesc că un compozitor de muzică de film sau un artist în general trebuie să fie „obsedat” de ceea ce face. Prin obsesie mă refer la dedicare şi foarte multă muncă. Avem oricum la baza ADN-ului nostru acest simţ creativ, ne place să avem idealuri mari, ne face plăcere să explorăm. Ei bine, şi în muzică te confrunţi cu aceleaşi lucruri. Trebuie să te exprimi cât mai mult, încercând să experimentezi cu gândurile tale pentru a crea poveşti, pentru a trimite un mesaj spre minţile şi inimile oamenilor.

Muzica de film îţi oferă multe oportunităţi, aceasta având la bază muzica clasică. Datorită muzicii de film putem da viaţă personajelor, scenelor, într-o manieră care nu este aşa vizibilă de către spectator, ci trăită.

Disciplina în muzica de film este esenţială. Relaţia dintre regizor şi compozitor trebuie să fie bazată pe foarte multă comunicare, pe lungi discuţii care pot arăta anumite aspecte ale relaţiei dintre muzică şi imagine, spre a atinge spectatorul şi a da viaţă filmului.

La ce proiecte ai lucrat până în prezent şi care a fost acela care a avut cel mai mare impact asupra ta ca artist?

Allen Constantine: Am lucrat în toată cariera de compozitor la multe proiecte, de la parteneriate cu ArtFx School pentru scurtmetraje ca „Meanwhile”, „Unknown”, „Sayonara”, cu directori ca Nick Wall pentru scurtmetrajele „Retribution”, „GAIN”, cu Florin Danilov pentru „Ecouri” şi Vlad Păunescu pentru „Live”.

Pe lângă aceste scurtmetraje, am compus muzică pentru companii precum McDonalds, International Watch Company, Vernel, Persil, Schwarzkopf Schauma, Mitsubishi Electric, precum şi sute de piese pentru OmniMusic for Media în New York, compania fiind ulterior cumpărată de EMI Production Music UK, iar în prezent compun muzică pentru companii de prezentare de produse, atât din Los Angeles, cât şi din Berlin, Irlanda, UK.

Aşadar, de-a lungul carierei mele, am lucrat cu multe tipuri de clienţi şi parteneri, iar fiecare experienţă a avut şi va avea un impact unic, o poveste.

Dintotdeauna mi-am spus că „imposibilul” poate fi atins la orice vârstă, ulterior îndeplinindu-mi nişte vise, care s-au concretizat în fapte reale. În concluzie, cel mai mare impact asupra mea ca artist are legătură cu tot ceea ce nu îmi este cunoscut până în prezent. Motto-ul meu este: Oricine poate obţine maiestrie artistică, dar acest lucru va necesita un angajament regulat în dezvoltarea abilităţilor pe o perioadă lungă de timp.

Pare că majoritatea compoziţiilor tale au fost pentru producţii străine. De ce nu s-au concretizat mai multe proiecte în România?

Allen Constantine: Am colaborat şi pentru proiecte dance, pop în România. Cu Marius Moga pentru piesa „Butterflies”, care a fost inclusă în coloana sonoră a filmului „Live”, produs de Castel Film România, în regia lui Vlad Păunescu, cu trupa Instinct pentru piesa „Petale”, cu care am ajuns în finala Eurovision România în anul 2017, câstigând locul al treilea.

Legat de concretizarea mai multor proiecte în ţară, sincer, genurile clasic, neoclasic, muzica de film, contemporană nu sunt puse în evidenţă. Artiştii de la noi tind să se orienteze către un public mult mai larg.

Industria de film de la noi din ţară a obişnuit publicul cu prea puţină muzică de film şi, din păcate, aceasta nu se ascultă. Consider că în România se poate mult mai mult de atât. Mă refer la faptul că noi întotdeauna am avut o imagine mai „sumbră” în raport cu relaţia imagine – sunet. Regizori talentaţi există, doar că nu se pune atât accent pe muzică şi este păcat.

După cum spui şi tu, muzica de film este o ramură a muzicii mai puţin prezentă în România. Povesteşte-mi puţin despre ce presupune aceasta. Cum ajungi de la idee la compoziţia propriu-zisă?

Allen Constantine: Arta, sub toate formele ei, are la bază libertatea. Momentul de a fi liber, de a experimenta. Pentru un compozitor, improvizaţia este esenţială. Aceasta îl determină constant să experimenteze.

Nu pot spune că am o viziune clară despre o piesă anume, pentru că nu mă gândesc la piesă în sine, ci la compoziţie, care, dacă mă ţine ca şi emoţie până la final, îmi oferă o stare necesară de a nu mă opri din scris. De cele mai multe ori, dintr-o idee se naşte alta şi aşa mai departe, procesul compoziţional venind de la sine. Imaginile sau scenariile uneori există, alteori nu. Am avut câteva proiecte de-a lungul carierei care au avut nevoie de muzică, dar nu aveau cerinţe specifice. Clienţii de multe ori doreau ca piesa respectivă să marcheze ceva emoţionant sau misterios, ceva care ar putea funcţiona în relaţia imagine – sunet. Există totodată şi cazuri în care regizorul îşi doreşte conversaţii lungi cu compozitorul înainte de a vizualiza imaginile, pentru a marca diferite scene şi a discuta abordarea muzicală.

Pianul este „starting point-ul” procesului compoziţional, acest instrument fiind baza orchestraţiei ulterioare.

Cine te inspiră când vine vorba de muzică de film sau de muzică în general?

Allen Constantine: Viaţa are propriile puteri din care ne putem „trage” inspiraţia. Din momentul în care suntem aduşi pe lume, ţipăm, producem sunet, urmând ca atunci când deschidem ochii pentru prima dată să fim atraşi de frumuseţea naturală a vieţii. De multe ori devin creativ doar ascultând sunetul vântului ce adie uşor, ciripitul păsărilor, orice zgomot de fundal. În lucrurile mici dăinuie esenţa şi de acolo putem trage concluzii spre a înţelege orice formă de sunet existentă.

În muzică, a avea o înţelegere despre cum funcţionează instrumentele reprezintă cheia spre a te înţelege pe tine însuţi.

Cum sum spunea şi Albert Einstein, „Creativitatea este contagioasă, daţi-o mai departe”.

Ai vreun sfat pentru tinerii pasionaţi, ca tine, de această ramură a muzicii?

Allen Constantine: Desigur, mulţumesc pentru întrebare! Consider că muzica pentru filme are un aport enorm de mare, ea având ca scop nuanţarea emoţiilor pentru orice tip de scenă, în cel mai bun mod posibil. Un sfat important, pe care mi l-am asumat după ani buni de improvizaţie şi practică, este acela de a-ţi lăsa emoţiile libere, de a fi propriul tău critic în procesul compoziţional, de a fi unul şi acelaşi cu domeniul, fără a te baza pe reguli stricte sau impuse de societate.

În concluzie, citatul „Frica este moartea creierului” este un adevăr pur! Cu răbdare, timp şi perseverenţă oricine îşi poate îndeplini orice vis. Acestea sunt ingredientele principale, cât şi atitudinea corespunzătoare.

Compoziţiile lui Allen le puteţi asculta aici:

https://music.apple.com/us/artist/allen-constantine/1048711511

https://open.spotify.com/artist/1Eu9KcBLm1nefWBdkQETdV

https://www.youtube.com/allenconstantine

https://soundcloud.com/allenconstantine

https://www.facebook.com/allenconstantinemusic