10 întrebări pentru guvernul Boc la construcţia bugetului

Executivul nu poate să-şi facă bugetul pe 2012, cel mai important act al unui an fiscal, fără indicaţiile misiunii FMI care vine la Bucureşti de-abia pe 25 octombrie, astfel că şi-a asumat încă o dată încălcarea obligaţiei legale de a trimite proiectul în Parlament până la jumătatea acestei luni, astfel încât să existe timp suficient de dezbatere, scrie Ziarul Financiar.

După ce FMI a anunţat înjumătăţirea prognozei de creştere economică la circa 2%, Ministerul Finanţelor trebuie să refacă schiţele proiectului de buget pe anul viitor. Ajustarea în jos a creşterii economice va antrena o diminuare a veniturilor bugetare şi, în consecinţă, ajustări pe partea de cheltuieli. Scenariul recăderii în recesiune a revenit, inducând un nou val de pesimism în mediul de business.

Din cauza riscurilor de contagiune cu problemele economiilor din zona euro, BCR, cea mai mare bancă de pe piaţă, a tăiat din nou prognoza de creştere economică pe 2012 cu un punct procentual, de la 2,9% la 1,9%, în timp ce perspectiva pentru 2013 a fost ajustată negativ de la 3,6% la 2,8%.

Guvernul nu este însă capabil să iasă pe piaţă cu nişte previziuni pe care să le şi justifice şi cărora să le dea credibilitate şi aşteaptă să vină experţii de la FMI şi CEsă-i facă socotelile şi să-i confecţioneze un buget.

Bugetul este aşteptat cu sufletul la gură de oamenii de afaceri pentru a avea un reper în construcţia propriilor bugete aferente anului viitor. Fără să ştie pe ce indicatori macro se bazează bugetul ţării şi care sunt premisele avute în vedere de autorităţi, oamenii de afaceri stau blocaţi cu planurile de afaceri.

Şi în anii trecuţi oamenii de afaceri au fost bulversaţi de modul în care au fost construite bugetele şi de frecventele rectificări bugetare realizate pe parcursul fiecărui an, care au facilitat majorarea şi realocarea cheltuielilor, în timp ce supraestimarea veniturilor bugetare a constituit un factor recurent de încurajare a majorărilor de cheltuieli în cursul rectificărilor.

Analiştii au recomandat o abordare prudentă la întoc­mirea bugetului pentru anul viitor, impunându-se măsuri suplimentare de consolidare fiscală. În condiţiile ajustării estimării de creştere economică de la 4% la 2%, plusul de deficit bugetar ar ajunge la aproximativ 0,8% din PIB, conform unor estimări.

Aşa că s-ar impune măsuri de ajustare suplimentare pe partea de cheltuieli sau iniţiative de natură să aducă venituri mai multe la buget. Deja au reapărut idei pre­cum impozitarea pensiilor pentru obţi­nerea de venituri suplimentare la buget.

De asemenea, revenirea salariilor din sectorul public ar putea fi în pericol dacă în calcul intră şi variabila electorală.

Având în vedere că 2012 este an electoral, va exista o teamă în privinţa aplicării unor măsuri de austeritate.

Cel mai la îndemână instrument de tăiere a cheltuielilor a fost şi probabil va rămâne capitolul de investiţii.

Rămâne de văzut cât de realist va fi proiectul de buget pentru 2012. Experienţa arată că autorităţile s-au bazat în anii trecuţi pe ipoteze nefundamentate, care au fost ulterior infirmate de realitate şi a fost nevoie de măsuri brutale precum majorarea TVA.

Dan Bucşa, economistul-şef al UniCre­dit Ţiriac Bank, recomandă reducerea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile care

s-au majorat inexplicabil în acest an în condiţiile în care şi aparatul administrative s-a redus. "Aceste costuri reprezintă o cincime din totalul cheltuielilor bugetare ale statului, faţă de cheltuielile pentru cofinanţări de fonduri europene şi investiţii de capital care reprezintă, cumulat, doar 14,6% din totalul cheltuielilor bugetare".

Pe partea de venituri, autorităţile sunt presate de FMI să facă mai mult în combaterea evaziunii fiscale. Creşterea gradului de colectare ia timp, iar o creştere a taxelor nu ar fi indicată având în vedere revenirea lentă a economiei.

Veniturile bugetare ar putea fi afectate de slăbirea activităţii economice în Zona Euro şi, implicit, în România, iar creşterea taxelor nu ar însemna o creştere proporţională a încasărilor bugetare, din cauză că situaţia financiară a populaţiei şi firmelor este încă fragilă. În plus, creşterea poverii fiscale ar însemna reducerea veniturilor disponibile şi ar determina contracţia cererii interne, aşa cum s-a întâmplat în cazul majorării TVA de anul trecut, în opinia economistului-şef al UniCredit Ţiriac.

El aminteşte că majorarea semni­ficativă a gradului de colectare, care este cea mai bună metodă de sporire a veniturilor bugetare în România, necesită timp şi reforme. În plus, cheltuielile buge­tare nu au scăzut niciodată în România într-un an electoral.

În aceste condiţii, Bucşa nu crede că este posibil ca deficitul bugetar să ajungă la zero în 2012.

Însă, dacă va deveni realitate scenariul continuării crizei de-a lungul câtorva ani, Guvernul ar putea să fie obligat să rediscute nivelul deficitului bugetar şi chiar să încerce să-l apropie de zero pentru siguranţă maximă. Prelungirea crizei cu încă câţiva ani va pune acut problema deficitului şi a finanţării lui. Iar soluţia care poate să fie luată în discuţie ar fi deficit bugetar zero sau măcar un deficit zero la nivel primar (fără dobânzi).

1. Cât de realizabilă este creşterea economică de circa 2% discutată acum pentru 2012, având în vedere incertitudinea de pe pieţele externe?

Creşterea economică pe care va miza anul viitor Ministerul Finanţelor şi, implicit, Guvernul, este incertă.

Deşi 2012 se profila până acum ca fiind mai bun decât 2011, unii bancheri internaţionali anticipează chiar un avans al PIB de doar 1%, adică o creştere economică mai slabă decât în acest an.

Deocamdată, majoritatea prognozelor converg spre 2%. O prognoză corectă pentru PIB este esenţială pentru construirea bugetului anual.

Experienţa arată însă că autorităţile s-au bazat în anii trecuţi pe ipoteze nefundamentate, care au fost ulterior infirmate de realitate şi a fost nevoie de măsuri brutale precum majorarea TVA.

2. Se vor putea realiza sau nu veniturile bugetare proiectate?

Guvernele care s-au perindat de-a lungul anilor s-au hazardat, în mod uzual, cu proiecte de buget optimiste şi au prognozat venituri bugetare mai mari comparativ cu încasările din anul precedent, riscând o supraestimare a posibilităţilor de a strânge impozite.

Potenţial de creştere a veniturilor există, în principal prin creşterea ratei de colectare. Finanţele au estimat în Strategia fiscal-bugetară pentru 2012-2014 o creştere cu 9% a veniturilor bugetare în 2012 comparativ cu acest an, la 199,7 mld. lei, în condiţiile unei creşteri economice de 3,5-4%.

Însă, dacă economia va creşte cu doar 2% sau mai puţin, plusul încasărilor bugetare trebuie ajustat semnificativ în jos.

3. Va fi Guvernul în stare să reducă şi mai mult cheltuielile dacă nu se vor realiza veniturile?

Dacă ne uităm în trecut, Guvernul a avut mari ezitări la capitolul costuri: restructurarea nu s-a făcut la timp, nici privatizarea, cheltuielile nu au fost ajustate la veniturile în scădere şi astfel deficitul a explodat. De unde pot fi făcute ajustările? Din reduceri de personal în sectorul bugetar, tăieri de salarii, de pensii sau din majorări de impozite.

Reducerea semnificativă a deficitului bugetar anul viitor la 3% din PIB este problema principală. Însă, cheltuielile bugetare nu au scăzut niciodată în România într-un an electoral.

În strategia fiscal-bugetară existentă pentru 2012-2014, autorităţile au prognozat o creştere a cheltuielilor anul viitor cu 5,3%, la 217,4 mld. lei.

4. Dacă derapajul va fi peste aşteptări, vor ajunge autorităţile să impoziteze pensiile ca să salveze bugetul asigurărilor sociale?

Guvernul a modificat anul trecut legea pensiilor şi a majorat vârsta de pensionare, dar primele efecte ale reformei au fost, în mod curios, creşterea deficitului de pensii, în vreme ce Executivul susţinea că intrarea în sistem a un milion de oameni va reduce deficitul.

Pe scena politică au reapărut deja idei precum impozitarea pensiilor pentru obţinerea de venituri suplimentare la buget.

De asemenea, revenirea salariilor din sectorul public ar putea fi în pericol, dar în calcul intră şi variabila electorală. Deficitul total al fondului de pensii ar putea ajunge la finele anului la 3,5 mld. euro, adică 2,7% din PIB-ul estimat pentru 2011 la 544 mld. lei (129 mld. euro), astfel că indexarea pensiilor pare să iasă din discuţii.

5. Va reuşi statul să se împrumute pentru finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriei publice? La ce costuri?

Necesarul de finanţare al României va rămâne ridicat anul viitor, nivelul estimat de analiştii UniCredit fiind de 22,4 mld. euro, în creştere cu 5,7 mld. euro (34%) faţă de nivelul din acest an. Pentru deficitul bugetar din 2012 necesarul de finanţare este estimat la 6,4 mld. euro, cu 0,6 mld. euro peste valoarea din acest an. În contul datoriei publice, necesarul de finanţare va urca cu 5 mld. euro, la 16 mld. euro.

Analiştii se aşteaptă însă ca Finanţele să continue anul viitor să se împrumute preponderent prin certificate de trezorerie din cauza incertitudinilor cauzate de criza datoriilor, care ar putea antrena o creştere a costurilor de finanţare şi a aversiunii la risc. Una dintre probleme este că băncile comerciale prezente în România au atins deja sau se apropie de limita de expunere pe titluri de stat româneşti.

6. Va fi necesară majorarea dobânzii la lei în condiţiile agravării tensiunilor externe şi cum va afecta bugetul o asemenea măsură?

Presiunea pe dobânzi a fost resimţită de Ministerul Finanţelor în ultima perioadă. Astfel, a repărut o situaţie de tensiune în care Trezoreria statului nu şi-a mai respectat programul de emisiune anunţat şi a recurs chiar la respingerea în bloc a ofertelor.

În contextul în care BNR a vorbit despre încurajarea creditării în moneda naţională şi pregăteşte un regulament de restricţionare a creditului în valută, unii analişti încep să se gândească la o posibilă reducere a rezervelor minime obligatorii la lei care reducă presiunea pe dobânzile din piaţă.

Tensiunile internaţionale şi nervozitatea pieţelor externe s-au reflectat în creşterea rapidă a CDS-urilor, însă acestea au rămas sub nivelul din 2009, iar rezervele internaţionale ale BNR, de circa 35 mld. euro, acoperă datoria pe termen scurt.

7. Va reuşi ministrul afacerilor europene să majoreze gradul de absorbţie a fondurilor europene de la 3% la 20%, aşa cum s-a angajat?

Fost comisar european, care a reuşit să-şi menţină credibilitatea prin menţinerea unei viziuni de tehnocrat, ministrul afacerilor europene Leonard Orban şi-a asumat o ţintă foarte ambiţioasă pentru primul său an de mandat: atragerea a aproape 4 miliarde de euro din fondurile europene până la finele lui 2012.

Efortul pe care ar trebui să-l facă Orban ar trebui să fie supraomenesc pentru ca acesta să reuşească anul viitor o absorbţie de 20% din cele 19,7 mld. euro puse la dispoziţie de Comisia Europeană, în viziunea specialiştilor.

Misiunea lui se anunţă cu atât mai dificilă având în vedere că din 2007 până în prezent în economia locală au intrat doar 725 mil. euro, bani curaţi de la Bruxelles, adică 3,7% din fondurile puse la dispoziţie de UE.

8. Cât va aloca Guvernul pentru investiţii publice în 2012 ştiut fiind că acestea au fost principalul instrument de manevră pentru încadrarea în deficitele stabilite cu FMI?

Cheltuielile de capital, adică investiţiile făcute de stat, au fost pe o tendinţă descendentă în ultimii doi ani şi jumătate comparativ cu vârful atins în 2008, de 26,7 mld. lei, iar scăderile au continuat şi în primele cinci luni din acest an în ciuda îmbunătăţirii vizibile a încasărilor bugetare.

Analiştii au repetat în ultimii doi ani că investiţiile, în special în infrastructură, au fost neglijate, ceea ce a lovit direct în economie, în capacitatea de a ieşi din recesiune. Cheltuielile de capital au fost, din păcate, instrumentul prin care s-au ajustat cheltuielile bugetare pentru atingerea ţintelor de deficit bugetar în ultimii ani. Lunile iunie şi iulie au venit cu veşti bune, cheltuielile de capital dând semne de revenire, însă în august au revenit pe scădere comparativ cu anul trecut.

Pe hârtie există foarte multe programe, dar în realitate investiţiile statului sunt la pământ. Iar calitatea slabă a infrastructurii demonstrează eficienţa scăzută a cheltuielilor realizate.

9. Vor reuşi autorităţile să restructureze şi să privatizeze companiile de stat ale căror pierderi afectează bugetul după ce în 2011 n-au făcut nimic?

Guvernul actual nu a făcut nicio privatizare, deşi are un astfel de calendar - iar în unele cazuri doar câteva luni de răgaz. În schimb, a negociat cu FMI scurtarea listei companiilor de stat ale căror pierderi trebuie avute în vedere la calculul deficitului bugetar, de la 30 la doar 10 societăţi, prin scoaterea din evidenţe a aeroporturilor şi CET-urilor locale.

Privatizarea pe bursă a 9,89% din OMV Petrom a eşuat în iulie şi va fi reluată în 2012. Vânzarea a 15% din Transgaz şi Transelectrica ar urma să se finalizeze până la finele anului. Între timp companiile de stat produc pierderi majore. Cele 123 de companii de stat sau regii autonome au avut pierderi totale în 2010 de 393 mil. euro, respectiv de peste un milion de euro pe zi, potrivit calculelor ZF şi ale Gândul. Pierderile celor mai mari companii ar urma să fie incluse în calculul deficitului, dar Guvernul a cerut FMI scurtarea listei. Este o încercare de amânare a unui verdict care ar suna aşa: ceea ce aduce pierderi nu poate fi menţinut pe piaţă.

10. Cum vor reuşi PDL şi Guvernul să aplice măsurile de ajustare fiscală în anul electoral 2012?

Ecuaţia bugetară este complicată de alegerile de anul viitor, România având un istoric de derapaje în astfel de conjuncturi. Deşi posibilitatea unui derapaj fiscal în anul electoral 2012 nu este exclusă, prezenţa FMI în România poate fi o garanţie că limita abaterii de la ţinta de deficit bugetar pentru anul următor va rămâne rezonabilă. În anii electorali, instituţiile financiare internaţionale tind să devină mai sceptice, crescând neîncrederea. Impactul ajustării creşterii economice asupra bugetului este semnificativ.

În condiţiile ajustării estimării de creştere economică de la 4% la 2%, plusul de deficit bugetar este de 0,8% din PIB. Rămâne de văzut dacă autorităţile vor încerca să negocieze o ţintă de deficit bugetar mai mare şi dacă instituţiile internaţionale vor fi de acord. În caz contrar, măsurile de ajustare va trebui implementate sau acordul cu FMI va fi abandonat.