Un grup select de 34 de materii prime critice, din care 17 sunt considerate a fi materii prime strategice, sunt în centrul procesului istoric al Uniunii Europene de tranziţie energetică.
Litiul, cobaltul şi nichelul se folosesc pentru vehiculele electrice, borul este utilizat pentru turbinele eoliene, magneziul este utilizat pentru industrii cu valoare adăugată mare cum sunt cea aerospaţială, auto sau de apărare, iar grafitul este esenţial pentru mobilitatea electrică. Problema majoră a UE este că în acest moment e dependentă de importurile de materii prime critice, cum a fost dependentă de gazul rusesc, dar intenţia este de a schimba acest lucru.
Primul pas va fi ca fiecare stat cu potenţial să-şi revizuiască adâncurile pentru a vedea câte dintre materiile prime critice pot fi extrase măcar parţial de aici.
Aparent, România are ce pune pe masă, aceasta fiind practic a doua şansă pe care mineritul o poate primi.