Agricultura românească, lovită de secetă şi de guvernare

Conform datelor comunicate de Ministerul Agriculturii în jur de trei milioane de hectare din culturile însămânţate în toamnă cu grâu, secară, orz, orzoaică şi rapiţă sunt compromise într-o măsură sau alta. Agricultorii se tem că seceta înregistrată va compromite peste 50% din culturile existente. Producţia de grâu a acestui an, s-ar putera apropia de 5 - 6 milioane de tone, în condiţiile în care într-un an bun se produc în jur de 9 milioane de tone. Recolta va asigura consumul intern, de 2,5 - 3 milioane de tone de grâu, dar va limita în mare măsură exporturile, unde România ocupă un loc onorabil în UE.

Această perspectivă deschide o cale economică nu tocmai favorabilă pentru România. Iar strategia pentru irigaţii a fost abandonată de liberali, după ce ministrul Adrian Oros a anunţat nevoia regândirii programului de reabilitare a infrastructurii de irigaţii, în care PSD a băgat deja peste 200 de milioane de euro.

În anii trecuţi România a beneficiat şi de lucrările la infrastructura de irigaţii, dar şi de vremea favorabilă, şi timp de trei ani agricultura romînească a fost pe primele locuri în UE la multe culturi. România s-a situat, anul trecut, pe primul loc în UE la producţia de porumb şi la floarea soarelui şi pe locul patru la grâu, după Franţa, Germania şi Polonia.

Una din măsurile pe care Guvernul Orban ar trebui să le ia în calcul este facilitarea acccesului fermierilor la apă, eventual acordând gratuit apa pentru irigaţii în întegraliatea acestora şi nu doar până la staţia de pompare.

O altă problemă de analizat este declararea stării de calamitate. Probabil că ministrul Finanţelor Florin Cîţu nu este prea entuziasmat de perspectiva de a aloca bani şi pentru despăgubirea fermierilor, dar în talerul celălat al balanţei de află securitatea alimentară, des invocată de politicieni şi un subiect sensibil pentru societate.

O anume indecizie guvernamentală, cuplată cu seceta şi criza medicală, pun o piedică serioasă anului agricol în curs. Perspectiva suplimentării importurilor de produse agricole, oricum aflate la un nivel foarte mare, ar trebui să dea de gîndit, la fel şi exportul de forţă de muncă spre Germania, Italia sau Spania, posibil, iată, indiferent de regulile de limitare a transporturilor induse de epidemie.