ANALIZĂ: Boom-ul american al petrolului este testat de haosul geopolitic

Însă Statele Unite nu se pot baza exclusiv pe petrolul intern. Pentru a preveni creşterile exacerbate ale preţurilor, Washington are în continuare nevoie de producătorii OPEC.

Anunţul de luna trecută, de la Casa Albă, referitor la sancţiunile lui Donald Trump aplicate Iranului, a generat angajamente suplimentare din partea Arabiei Saudite şi a Emiratelor Arabe Unite. Cele două naţiuni membre OPEC au declarat, potrivit Administraţiei Trump, că vor „lua măsuri timpurii” pentru a face faţă cererii globale de petrol, pe măsură ce exporturile iraniene vor scădea.

„Faptul că Donald Trump este nevoit să apeleze la Arabia Saudită ilustrează limitele dominaţiei americane asupra sectorului energetic”, spune Helima Croft, fost analist CIA.

În ianuarie, administraţia Trump a intensificat presiunea asupra preşedintelui Venezuelei, Nicolas Maduro, prin impunerea de sancţiuni asupra companiei petroliere de stat PDVSA.

Venezuela a fost mult timp un furnizor important de petrol în Statele Unite, însă acea perioadă este acum apusă. Importurile de petrol provenind din Venezuela au dispărut din cauza sancţiunilor, a întreruperilor masive de energie şi a anilor în care investiţiile au fost insuficiente.

În ciuda creşterii preţurilor petrolului, Trump a garantat, luna trecută, că va elimina complet exporturile de ţiţei ale Iranului.

Pentru a asigura liniştea pieţelor, oficialii administraţiei americane au invocat producţia uriaşă de petrol din Statele Unite. Producţia americană a crescut de la aproximativ 5 milioane de barili pe zi la începutul anului 2009, la aproape 12 milioane de astăzi, potrivit US Energy Information Administration.

„Suntem mult mai puţin dependenţi de petrolul străin decât am fost înainte”, a spus Jason Bordoff, profesor în cadrul Columbia University şi fost consilier în domeniul energiei al preşedintelui Barack Obama.

Doar statul Texas a produs mai mult petrol decât Irakul, al doilea cel mai mare producător al OPEC, timp de şase luni la rând, potrivit S & P Global Platts. Texas şi-a dublat producţia de ţiţei în şase ani, până la un record de 4,9 milioane de barili, în decembrie.

Exporturile americane de ţiţei s-au accentuat în urma deciziei Congresului de a anula interdicţia de 40 de ani, privind vânzările străine, în 2015.

Situaţia actuală începe să prezinte consecinţe geopolitice semnificative. Spre exemplu, Uniunea Europeană, care încearcă să-şi reducă dependenţa faţă de Rusia, şi-a intensificat importurile de gaze naturale din Statele Unite.

O provocare pentru stategia amenricană de dominaţie a pieţei energiei este faptul că petrolul nu este tot la fel; decenii de-a rândul sistemul de rafinării din SUA a prelucrat ţiţei greu din Arabia Saudită, Venezuela şi Iran. Acum, petrolul american din şisturi este mult mai uşor, iar dacă rafinăriile nu au suficient petrol greu, nu pot produce cantităţile de benzină şi motorină necesare economiei americane.

Meghan O'Sullivan, fost consilier pe probleme de securitate al preşedintelui George W. Bush spune că boom-ul petrolier american nu eliberează SUA de nevoia de a investi în stabilitatea din Orientul Mijlociu. „Aceste naţiuni au un impact semnificativ asupra pieţei mondiale, şi SUA este legată de piaţa mondială şi de furtunile geopolitice”.

Un exemplu este relaţia cu Arabia Saudită, căreia oficialii americani îi cer mai multă flexibilitate în menţinerea preţurilor pe piaţa petrolului.