ANALIZĂ. Cele 20 de minute care aruncă în aer piaţa mondială a petrolului. Urmează marea oprire?

Comenzile de vânzare se revarsaseră peste noapte, iar traderii care s-au conectat la platforma Nymex în acea dimineaţă au putut vedea că venea o baie de sânge, arată Bloomberg. Până la ora 7 a.m. la New York, preţul unui contract-futures cheie - West Texas Intermediate cu livrarea în mai - era deja în scădere cu 28%, până la 13,07 dolari barilul.

La mii de kilometri distanţă, în metropola chineză din Shenzhen, o tânără de 26 de ani, numită A’Xiang Chen, a urmărit uluită evenimentele desfăşurate pe telefonul ei. Cu câteva săptămâni mai devreme, ea şi iubitul ei investiseră aproximativ 10.000 de dolari într-un produs pe care Banca Chinei, administrată de stat, l-a numit Yuan You Bao, sau Crude Oil Treasure.

Pe măsură ce se noaptea trecea, A’Xiang Chen a început să se pregătească pentru a pierde totul. La 10 p.m. în Shenzhen - ora 10 la New York - şi-a verificat telefonul ultima dată, înainte de a se îndrepta spre culcare. Preţul era acum de 11 dolari. Jumătate din economiile lor erau duse.

Pe măsură ce cuplul dormea, paguba s-a adâncit. Preţul a fost nou redus la foc rapid: cel mai scăzut de la criza financiară asiatică din anii '90, cel mai mic de la crizele petroliere din anii '70, prima dată sub zero.

Şi apoi, în numai 20 de minute, care se situează printre cele mai extraordinare momente din istoria pieţelor financiare, preţul a ajuns la un nivel pe care puţini, dacă este cazul, îl credeau posibil. În întreaga lume, prinţii saudiţi, bogătaşi texani şi oligarhii ruşi au privit cu groază, deoarece cea mai importantă marfă din lume a închis ziua de tranzacţionare la un preţ de minus 37,63 dolari. Atât trebuia să plăteşti pe cineva ca să-ţi ia un baril de petrol.

Multe lucruri în legătură cu natura explozivă, flugrătoare, a vânzării nu sunt încă înţelese pe deplin, inclusiv rolul pe care fondul Crude Oil Treasure l-a jucat în timp ce a căutat să renunţe la contractele cu livrare în mai, cu câteva ore înainte de expirarea acestora (şi care alţi investitori s-au aflat în aceeaşi poziţie). Ceea ce este clar, însă, este faptul că ziua a marcat punctul culminant al celei mai devastatoare crize a pieţei petrolului dintr-o generaţie, rezultatul cererii în scădere, pe fondul încercărilor de a gestiona pandemia coronavirusului.

Pentru industria petrolului, a fost un moment simbolic: combustibilul fosil care a ajutat la construirea lumii moderne, atât de apreciat, cunoscut sub numele de „aurul negru”, acum nu mai era un activ, ci o datorie.

„A fost uluitor”, a declarat Keith Kelly, director general la grupul energetic al Compagnie Financiere Tradition SA, un broker important. „Vedeţi ceea ce credeţi că vedeţi sau ochii tăi îţi joacă trucuri? "

În timp ce preţurile negative ale zilei de luni s-au limitat în mare măsură la SUA, şi în special la contractul WTI cu livrarea în mai, lumea a simţit undele de şoc, efectele târând preţurile globale până la cele mai scăzute niveluri de la sfârşitul anilor 1990.

Comercianţii, dar şi autorităţile de reglementare examinează problema, spune surse oficiale.

Totuşi, pentru investitorii mici din Asia, cum ar fi A’Xiang, care au pariat pe petrol, a fost o notă de plată. Tânăra s-a trezit la 6 dimineaţa cu un mesaj de la Bank of China care o informa nu numai că economiile lor au fost pierdute, dar că şi ea şi iubitul ei ar putea să datoreze bani.

„Când am văzut că preţul petrolului începe să cadă, eram pregătiţi să pierdem banii”, a spus ea. Dar nu au înţeles, a spus ea, în ce aveau să intre. „Nu ni s-a părut că trebuie să fim atenţi la preţul futures de peste mări şi la întregul concept de contractare”.

În total, au existat aproximativ 3.700 de investitori cu amănuntul în fondul Crude Oil Treasure din Bank of China, care au pierdut 85 de milioane de dolari.

În curând şi investitorii americani care au făcut acelaşi pariu ca A'Xiang, prin cumpărarea United States Oil Fund, vor afla în ce măsură au fost afectaţi. Fondul, în care oaamenii au investit 1,6 miliarde de dolari în săptămâna precedentă, nu a ţinut luni contractul WTI pe mai, dar evoluţia acestuia a stârnit o reacţie în lanţ pe piaţă, care i-a ars şi pe aceşti investitori.

Evenimentele din acea zi s-au pus în mişcare cu mai mult de două săptămâni în urmă, cu măsurile de limitare a pandemiei şi reducerea cererii de petrol.

Pe 8 aprilie, traderul CME Group Inc şi-a sfătuit clienţii să fie „gata să facă faţă situaţiei preţurilor subiacente negative în contractele majore pe energie”.

În acel sfârşit de săptămână, ţările producătoare conduse de Arabia Saudită şi Rusia şi-au finalizat răspunsul la criză: un acord pentru a reduce producţia cu 9,7 milioane de barili pe zi, reprezentând o zecime din producţia globală. Nu suficient. Refinăriile au început să se oprească. Cumpărătorii de petrol cu livrare imediată pe pieţele fizice au dispărut.

Preţurile futures au rămas, o perioadă, relativ stabile, în parte datorită oamenilor precum A´Xiang. În China, investitorii mari şi mici au pariat pe preţuri mai ridicate ale mărfurilor, crezând că lumea va depăşi pandemia şi cererea va reveni. Sucursalele Bank of China au postat anunţuri pe Wechat, care arată o imagine cu butoaie aurii de petrol sub titlul „Petrolul brut este mai ieftin decât apa”.

Reprezentarea fizică pentru petrolul WTI se află la Cushing, Oklahoma. Când rezervoarele de depozitare sunt pline, preţul contractului cu expirare se poate prăbuşi şi decupla de la piaţa globală. Odată cu evaporarea cererii, stocurile de la Cushing au crescut. În martie şi aprilie, au urcat cu 60%, până la puţin sub 60 de milioane de barili, dintr-o capacitate totală de 76 de milioane - şi analiştii consideră că o mare parte din spaţiul rămas este deja alocat.

Aşadar, în ziua crucială de luni, penultima zi de tranzacţionare a contractului WTI din mai, au fost puţini comercianţi capabili sau dispuşi să cumpere livrări fizice.

O mare parte a pieţei s-a concentrat apoi pe preţul de decontare, determinat la 2:30 p.m. în New York. Produsele de investiţii - inclusiv cele ale Bank of China - încearcă de obicei să atingă preţul de decontare. Aceasta implică adesea aşa-numitele contracte de tranzacţionare la decontare, care permit comercianţilor de petrol să cumpere sau să vândă contracte înainte de termen, indiferent de preţul de decontare.

În acea după-amiază, cu volumele de tranzacţionare subţiri şi vânzători care depăşesc cumpărătorii, contractele de tranzacţionare la decontare au scăzut rapid cu maximul permis, de 10 cenţi pe baril. Pentru o perioadă de aproximativ o oră, de la 1:12 p.m. până la 2:17 p.m., tranzacţionarea acestor contracte a fost oprită, pentru că nu existau cumpărători.

Rezultatul a fost carnagiul din acea după-amiază. La 2:08 p.m., WTI a devenit negativ. Şi apoi, câteva minute mai târziu, s-a scufundat până la minus 40,32 dolari, înainte de a-şi reveni uşor la închidere.

„Mecanismul de tranzacţionare la decontare a eşuat”, a declarat David Greenberg, preşedintele Sterling Commodities şi un fost membru al consiliului de administraţie la Nymex. „Acesta arată fragilitatea pieţei WTI, care nu este atât de puternică pe cât cred oamenii.”

Preţurile de pe piaţa fizică din SUA, stabilite ca referinţă la decontarea WTI, au scăzut, de asemenea, unele rafinări şi companii de transport afişând preţuri de minus 54 de dolari pe baril.

Produsul de investiţii al Bank of China oferă o explicaţie a motivului pentru care preţul negativ este atât de periculos. Banca a cerut investitorilor precum A’Xiang să plătească în prealabil întregul cost a ceea ce cumpărau, aşa că banca nu-şi asuma nici un risc.

Iar dacă preţurile scad sub zero, atunci în conturile investitorilor su sunt suficienţi bani pentru a acoperi pierderile.

Banca a avut o poziţie totală de aproximativ 1,4 milioane de barili de petrol, sau 1.400 de contracte, potrivit unei persoane familiare cu problema, şi ar trebui să plătească aproximativ 400 de milioane de yuani (56 de milioane de dolari) pentru a încheia contractele.

Mişcările au generat un nou val de vânzări care s-a extins pe pieţele petroliere. Marţi, contractul WTI din iunie a scăzut cu 68% până la un nivel de doar 6,50 dolari. Şi de această nu s-a limitat la contractele din SUA, pentru că futures-ul Brent s-a prăbuşit la minimul pe 20 de ani de 15,98 dolari, ceea ce a determinat preţul petrolului rusesc, din Orientul Mijlociu şi din Africa de Vest să ajungă aproape de zero.

Harold Hamm, preşedintele Continental Resources Inc., a solicitat o anchetă, spunând că prăbuşirile dramatice din ultimele minute ale zilei de luni „ridică puternic suspiciunea de manipulare a pieţei sau a unui nou model computerizat.”

În cadrul Commodity Futures Trading Commission, desluşirea a ceea ce a avut loc în acele minute finale de tranzacţionare din 20 aprilie a devenit o prioritate. Deşi recenziile şi investigaţiile cu privire la ceea ce s-a întâmplat abia încep, oficialii de top cred că mişcările au fost probabil rezultatul unei confluenţe a factorilor economici şi de piaţă, mai degrabă decât rezultatul manipulării pieţei.

O problemă pe care o examinează CFTC este dacă datele privind capacitatea de stocare postate de Administraţia informaţiilor energetice din SUA reflectau cu exactitate disponibilitatea reală a spaţiului, au spus două dintre persoane.

Preţurile negative ale petrolului, navele care se plimbă pe mare cu încărcături nedorite şi comercianţi care au devenit creativi pentru a stoca petrolul anunţă următorul capitol din criza petrolului, care este acum inevitabil: industria petrolieră va înccepe să se oprească.

Impactul economic al coronavirusului a distrus mai întâi cererea, deoarece a închis fabricile şi i-a ţinut pe şoferi acasă. Apoi, depozitele au început să se umple şi comercianţii au apelat la uriaşele petroliere pentru a stoca ţiţeiul, în speranţa unor preţuri mai bune.

Preţurile de transport sunt la niveluri stratosferice, deoarece industria rămâne fără petroliere, un semn al distorsiunilor profunde ale pieţei.

„Ne îndreptăm spre final”, a declarat Torbjorn Tornqvist, şeful companiei de trading Gunvor Group Ltd., într-un interviu. „Prima jumătate a lunii mai ar putea fi vârful. Suntem la săptămâni, nu luni, departe de asta”.

În teorie, primele reduceri ale producţiei de petrol ar fi trebuit să provină din alianţa OPEC +. Cu toate acestea, după scăderea catastrofică de luni, industria de şist din SUA va prelua conducerea.

Cel mai bun indicator al reacţiei industriei americane este scăderea rapidă a numărului de platforme petroliere în funcţiune, aflat săptămâna trecută la un minimul a patru ani. Înainte de criza coronavirusului, companiile petroliere aveau aproximativ 650 de platforme în funcţiune în SUA Până vineri, peste 40% dintre ele au încetat să funcţioneze, rămânând doar 378.

Trafigura, unul dintre cei mai mari exportatori de ţiţei din Golful Mexic, consideră că producţia din Texas, New Mexico, Dakota de Nord şi alte state va scădea acum mult mai repede decât se aştepta, deoarece companiile reacţionează la preţurile negative.

Şocul preţurilor a fost deosebit de intens pe piaţa fizică: producătorii South Texas Sour şi Eastern Kansas Common au trebuit să plătească mai mult de 50 de dolari barilul pentru a scăpa de producţie săptămâna trecută. ConocoPhillips şi producătorul de şist Continental Resources Inc. au anunţat planuri de oprire a producţiei.

Dakota de Nord, care de ani de zile a fost sinonimă cu revoluţia producţiei de şist din SUA, se confruntă cu retrageri rapide. Producătorii de petrol au închis deja peste 6.000 de puţuri, reducând cu aproximativ 405.000 de barili pe zi producţia, sau aproximativ 30% din totalul statului.

Reducerile de producţie nu vor fi limitate numai la SUA, ci vor merge din Ciad până în Vietnam şi Brazilia.

În cadrul unor şedinţe de urgenţă de săptămâna trecută, companiile petroliere mici şi mari au discutat despre cea mai sumbră perspectivă la care un executiv din industria petrolului se poate gîndi. Pentru firmele mici, următoarele săptămâni vor fi despre a rămâne pe linia de plutire. Dar chiar şi pentru cei mai mari, cum ar fi Exxon Mobil şi BP, este o provocare.

În fiecare săptămână se depozitează 50 de milioane de barili de petrol, suficient pentru a alimenta Germania, Franţa, Italia, Spania şi Marea Britanie. În acest ritm, lumea va rămâne fără capacităţi de stocare până în iunie. Ceea ce nu este păstrat pe mare, este păstrat în cisterne. Garda de Coastă a SUA a declarat, vineri, că există atât de multe tancuri la ancoră în California, încât urmăreşte situaţia.

Înainte de criza mondială, lumea consuma aproximativ 100 de milioane de barili pe zi. Cererea acum, însă, este undeva între 65 şi 70 de milioane de barili. Deci, în cel mai rău caz, aproximativ o treime din producţia globală trebuie închisă.

Realitatea va fi probabil mai puţin severă, deoarece stocarea ar continua să elimine diferenţa dintre ofertă şi cerere. În plus, comercianţii de petrol susţin că consumul a atins probabil un fund şi va începe o recuperare lentă.

Marea oprire se va resimţi în rafinării. Săptămâna trecută, Marathon Petroleum Corp., unul dintre cei mai mari rafinori din SUA, a anunţat că va opri producţia la o unitate din apropierea San Francisco. Royal Dutch Shell a oprit trei rafinării americane din Alabama şi Louisiana. Şi în Europa şi Asia, multe rafinării funcţionează la jumătate de capacitate. Fafinăriile americane au prelucrat doar 12,45 milioane barili pe zi în săptămâna până pe 17 aprilie, cea mai mică cantitate din cel puţin 30 de ani, cu excepţia închiderilor legate de uragane.

Şi vor veni şi alte opriri de rafinării, au spus traderii şi consultanţii, în special în Statele Unite, unde blocajele au început mai târziu decât în Europa şi cererea este în continuare în scădere. Steve Sawyer, director la Facts Global Energy, a declarat că industria de rafinare ar putea opri până la 25% din capacitatea globală în mai. „Nimeni nu va putea evita acest glonţ.”
 

Abonează-te la Mediafax pe Youtube: Drama mamelor care nu îşi pot ţine în braţe bebeluşii. Suferinţa femeilor care nasc la Timişoara