ANALIZĂ Gazele naturale se îndreaptă spre cele mai mari preţuri din ultimii 13 ani

Pentru oricine speră că pandemia se va termina până la anul sau în următoarele şase luni, oamenii de ştiinţă şi experţii în sănătate au doar veşti rele. Până când COVID-19 va înceta să mai fie o pandemie, aproape toată lumea va fi, fie vaccinată, fie va fi trecut prin boală, sau amândouă, după cum scrie Bloomberg.

Însă până atunci va fi o iarnă scumpă. Iar cu timpul cicatricile lăsate în urmă în economia mondială de către coronavirus vor deveni mai evidente. Una este tendinţa corporaţiilor de a inversa mondializarea şi de a regionaliza lanţurile de producţie, acolo unde se poate. Acest lucru ar însemna mai multă bătaie de cap cu penuria de forţă de muncă şi preţuri mai mari. Şi poate şi un gram în plus de protecţionism.

În aşteptarea iernii, guvernele şi oamenii gospodari îşi fac rezerve de combustibil, lemn în economiile emergente, gaze în majoritatea ţărilor. Lemnul, chiar şi cel pentru ars în sobă, s-a scumpit odată cu creşterile de preţuri ale materialelor de construcţii. Însă în SUA şi Canada, unde se duce o mare parte din lemnul pentru construcţii exploatat în Europa, preţurile au început s-o ia în jos atât de repede încât unele fabrici de procesare au fost nevoite să reducă producţia. Unii analişti cred că pe continentul nord-american lemnul pentru construcţii se va ieftini până la nivelurile de dinainte de criză într-un an.

Piaţa europeană probabil că va urma aceeaşi traiectorie. Analiştii de la ING prognozează că preţurile materialelor de construcţii vor rămâne ridicate până cel puţin la mijlocul anului viitor. Materiale de construcţii mai scumpe înseamnă şi locuinţe mai scumpe şi, inevitabil, chirii mai mari. La acestea s-ar adăuga şi întreţinerea mai scumpă.

Gazele naturale se îndreaptă spre cele mai mari preţuri din ultimii 13 ani, scrie CNBC. Aceasta în SUA, care exportă acest tip de combustibil. Pentru Europa, o serie de analize avertizează asupra unui şoc pe piaţa energiei. Gazele sunt folosite în Europa pentru a face tranziţia de la energia poluantă, obţinută prin arderea cărbunelui, la cea verde. Însă cele mai multe state membre ale UE sunt dependente de importurile din alte ţări, cum ar fi Rusia, Norvegia, Azerbaidjan şi ţări nord-africane.