ANALIZĂ Ordonanţa de urgenţă a taxelor: Cât ne vor ajuta taxa pe lăcomie, plafonarea preţului gazelor şi Fondul de investiţii

Una dintre cele mai discutate prevederi este „taxa pe lăcomie”, care presupune taxarea băncilor cu o marjă fixă din activele financiare, dacă dobânda ROBOR depăşeşte 2%. Proiectul iniţial prezentat de guvernul PSD prevedea ca taxarea să pornească de la nivelul ROBOR de 1,5%. Ordonanţa prevede o taxare de 0,1% din activele financiare dacă se depăşeşte cu 0,5 puncte procentuale pragul de 2% al Robor, 0,2% din activele financiare dacă se depăşeşte nivelul de referinţă cu 1,01-1,5 puncte procentuale, 0,4% din activele financiare dacă se depăşeşte pragul cu 1,51-2 puncte procentuale şi la o depăşire de peste 2 puncte procentuale a pragului, taxa pe activele financiare va fi de 0,5.

Măsura a fost adoptată în ciuda opoziţiei sistemului bancar şi aprecierilor critice venite dinspre BNR. În sine, la o analiză grăbită, măsura ar putea detemrina o reducere a dobânzilor, poate o creştere a consumului şi implicit a încasărilor la buget. Rămâne de văzut dacă prevederile ordonanţei se vor regăsi vor influenţa diferenţele dintre dobânzile percepute şi cele acordate de bănci, cât de doritoare vor mai fi băncile să acorde credite, şi dacă nu cumva sectorul bancar va prelua o parte din nemulţumirea politică a vulgului, într-un 2019 cu două campanii electorale şi cu previziuni economice nu prea favorabile, nici pe plan intern nici pe plan extern.

O altă prevedere a ordonanţei este taxa de 2% pe afacerilor companiilor din energie. Conform unei analize a Ziarului Financiar, două dintre cele mai lovite companii din sectorul energetic de prevederile ordonanţei aprobată aseară prin care se introduc anumite taxe în domeniile energetic, telecom şi bancar sunt chiar ale statului român. Astfel, după ultima rectificare din 24 octombrie, Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare producător de energie pe bază de cărbuni din România, va termina anul acesta cu o pierdere de 975,4 milioane de lei la venituri totale de 4,22 de miliarde de lei. Compania avea la jumătatea acestui an 13.200 de angajaţi. Practic, din nimic, CE Oltenia ar trebui să scoată 85 de milioane de lei pentru a plăti taxa impusă de guvern.

Complexul Energetic Hunedoara este un alt producător de energie, singurul care mai foloseşte huila, deţinut tot de statul român, care peste noapte trebuie să găsească circa 9 milioane de lei pentru a plăti taxa impusă de Guvern. Problema este că pentru anul acesta Complexul Energetic Hunedoara estimează pierderi de 291 de milioane de lei, fiind un mister faptul că firma nu a ajuns nici acum în insolvenţă. Aici lucrează circa 5.000 de oameni.

Transelectrica, monopolul naţional de energie electrică, rămâne cu casa goală după plată celor 2% din cifra de afaceri, după cum arată datele de la nouă luni. Şi Transelectrica este deţinută de statul român, având un rol cheie în menţinerea securităţii energetice a României. Compania, în al treilea trimestru al anului, a avut pierderi de 0,5 milioane de lei, la nivelul celor 9 luni profitul net fiind de 97 de milioane de lei. Aproximativ 15 milioane din rezultat însă, se vor evapora, compania fiind lăsată cu fonduri neglijabile pentru realizarea investiţiilor, spune ZF.

Nici plafonarea preţului gazelor nu este o măsură care poate trezi entuziasmul companiilor din energie. Sunt aici în deruale proiecte importante în offshore-ul Mării Negre, iar doi jucători importanţi – OMV Petrom şi Black Sea Oil & Gas au anunţat că amână pentru anul viitor luarea unei decizii privind investiţia în exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, ca urmare a adoptării legii offshore, ce impune un regim fiscal necompetitiv. Iarăşi, vor trebui aşteptate reacţiile companiilor din energie şi efectele deciziilor luate vineri seara de Guvern asupra planurilor de investiţii ale companiilor. Mai trebuie menţionat faptul că unele dintre companiile din energie aflate în proprietatea statului au contribuit cu sume importante, ca dividende, majorate la solicitarea Ministerului Energiei, la bugetul statului.

După mai bine de un deceniu, Autoritatea de Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) va percepe din nou operatorilor de comunicaţii o taxă pe cifra de afaceri, pe care nu o va folosi însă pentru a-şi finanţa activitatea, aşa cum prevede acum cadrul legal în vigoare, ci pentru a derula activităţi de care răspund ministere precum cel al comunicaţiilor sau alte instituţii - digitalizarea “aparatului de stat”.

Guvernul impus şi un prag minim de 1 miliard de euro la licitaţia 5G din 2019, iar prelungirea licenţelor 3G care expiră în 2020 - 2022 va costa cel puţin 2 miliarde de euro.

Pilonul II trebuie să aducă 400 de milioane de euro la capital până la 30 iunie 2019, taxă trimestrială pe activele băncilor, arată o analiză ZF. Potrivit versiunii precedente, administratorii Pilonului II de pensii trebuie să aducă la capitalul social circa 3,8 miliarde de lei, adică 800 de milioane de euro, de aproape 10 ori mai mult decât capitalul social din prezent. Totodată în document se arată că taxa pe active se datorează trimestrial asupra activelor financiare ale contribuabilului existente la sfârşitul trimestrului de calcul, astfel cum sunt înregistrate în patrimoniu, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, precizează Ziarul Financiar.

Ordonanţa mai transformă lucrătorii din construcţii într-un soi de elită a angajaţilor din România, cu salariu minim de 3.000 de lei brut începând cu 1 ianuarie 2019, alături de reducerea taxelor pe muncă la jumătate pentru sectorul constucţiilor astfel încât salariul minim net în acest domeniu să depăşească echivalentul de 500 de euro. Măsura intenţionează să revigoreze un sector care a avut de suferit în acest an, dar întrebarea este dacă respectivele măsuri vor fi de ajuns. Pentru că un sector al construcţiilor efervescent poate creşte într-un ecosistem economic care combină venituri pentru cetăţeni şi companii, proiecte de investiţii, tineri care îşi doresc locuinţe şi au cu ce să le plătească, companii de logistică în expansiune, o economie bazată pe investiţii şi nu pe consum.

Înfiinţarea Fondului Naţional de Dezvoltare şi Investiţii, gestionat de Comisia Nationala de Strategie si Prognoza (?), printr-un cont de disponibil, este măsura prevăzută la articolul 1 al ordonanţei. Fondul ar trebui să activele într-o sumedenie de domenii, dar cele mai multe dintre domeniile respective au dstul de puţin în comun cu ideea de fond de investiţii. Fondul se utilizează pentru finanţarea proiectelor de investiţii ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale în domenii prioritare, din sănătate, educaţie, apă – canaal, reţele de energie electrică şi gaze, transport rutier, salubrizare, cultură, culte, iluminat public, locuinţe sau construcţii de baze sportive.

Întrebare: toate cele de mai sus nu au fost în competenţa autorităţilor locale şi centrale, ale ministerelor, prefecturilor, primăriilor şi companiilor din subordinea acestora? Ce a lipsit, de ce nu au făcut şcoli, spitale ilumunat public sau salubrizare? Trebuie o entitate nouă, un superorganism statal care să preia ce nu s-a făcut în 30 de ani de capitalism. Sau înfiinţăm o entitate care să preia răspunderea şi să piară, ca Maurul, la momentul potrivit?

Bunăstare, construcţii, creştere economică, investiţii, clasă de mijloc şi bugete îndestulate se obţin nu prin Ordonanţe de Urgenţă care modifică 45 de acte normative, prin plafonări, impuneri şi decrete, ci prin crearea unui mediu economic performant, a unei culturi antreprenoriale, prin educaţie, sprijin şi finanţare.

În nici un caz de azi pe mâine.