Analiză:Riscă România o aterizare forţată? Cât de pregătiţi suntem pentru criză, faţă de acum 10 ani

Vor supravieţui pasagerii (românii şi firmele) manevrelor făcute de un echipaj a cărui principală preocupare a fost până acum să acorde primul ajutor şi prea puţin să rezolve problemele tehnice ale aeronavei (economia românească)? Deşi echipajul de la Palatul Victoria promite că va scoate România din furtuna economică, realitatea este că niciunul dintre piloţi nu are experienţa unei asemenea misiuni. Vor reuşi la prima tentativă?

Descrierea situaţiei în care se află România în această perioadă aparţine analiştilor care au încercat să pună în oglindă datele economice din prezent cu cele care au dus la aterizarea forţată din 2009, când o adevărată catastrofă a fost evitată doar ca urmare a intervenţiei ,,operatorilor de zbor’’ - FMI/Comisia Europeană/Banca Mondială.

În primul rând, spun analiştii de la Frames, aeronava românească are prea puţin ,,kerosen’’ (bani), care să-i permită să survoleze criza în condiţii sigure.

,,Situaţia bugetară este extrem de gravă, cu un deficit care creşte de la o oră la alta şi care poate fi acoperit doar în parte din împrumuturile pe bandă rulantă lansate de Guvernul Orban, la cele mai ridicate costuri din UE. Să nu uităm faptul că România a reuşit performanţa, unică la nivelul UE, ca toţi banii din taxe şi impozite adunaţi într-o lună să îi folosească pentru plata salariilor şi pensiilor”,arată analiza Frames.

Şansele de redresare stau în în principal în fondurile de salvare ce vor fi alocate de UE, estimate la 2-3 miliarde de euro. De asigurarea acestor bani depinde, de altfel, şi lansarea mult-aşteptatului program de redresare promovat de autorităţi.

Chiar şi cu ajutorul statului, situaţia din economia reală se anunţă a fi una plină de provocări.

Potrivit analiştilor de la Frames, de la 1 iunie, odată cu încetarea şomajului tehnic asigurat de stat şi redeschiderea majorităţii sectoarelor economice, sunt cel puţin 130.000 de companii care îşi vor pune problema dacă vor relua activitatea şi ce vor face cu angajaţii plătiţi până acum de stat.

,,Vorbim de aproape o treime dintre companiile din România, care angajează peste 850.000 de oameni, care se aflau încă dinainte de criza COVID în zona de risc. Înregistrau pierderi, iar şansele de redresare erau reduse pentru multe dintre ele. În aceste două luni de pandemie, multe dintre aceste firme au fost ţinute în viaţă doar pentru a încasa şomajul tehnic de la stat’’, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.

După 1 iunie, patronii vor trebui să decidă- reiau activitatea, asumându-şi plata salariilor, sau opresc activitatea temporar sau definitiv, cu consecinţe în cascadă pe lanţurile economice. Decizia va fi influenţată, bineînţeles, şi de măsurile de sprijin pe care Guvernul Orban le promite pentru firmele care angajează şomeri.

,,Perspectivele arată că, dintre aceste companii aflate în zona de risc, multe vor intra, cel mai probabil, în insolvenţă sau vor apela la concordatul preventiv, neavând capacitatea economico-financiară şi know-how-ul necesar pentru a face faţă provocărilor generate de scăderea consumului, principalul motor al economiei’’, a mai declarat Negrescu.

Economia este, cu siguranţă, mult mai solidă ca acum 10 ani. Produsul Intern Brut al României s-a dublat, de la 498 mld.lei în 2009 la 1.059 miliarde de lei în 2019. Cifra de afaceri a companiilor a crescut de la 1.082 miliarde de lei în 2008 (aprox. 300 mld. euro) la 360 mld.euro în 2019 (date preliminarii).

Exporturile au avansat de la 33 mld.euro în 2008 la 69 mld.euro din 2019, un record istoric.

Numărul salariaţilor a crescut cu 20%, de la 4,8 milioane în 2008 la 5,2 milioane în 2019, iar salariile au avansat de la 469 de lei (câştigul minim net în 2009) la 1.346 de lei în prezent. Salariul mediu net s-a dublat, de la 1.361 de lei (348 euro) la 3.300 de lei (680 euro) în acest an.

Creşterea salariilor, însoţită de ieftinirea locuinţelor cu 30-50%, a dus la scăderea presiunii pe plata ratelor, de la 70% în 2008 la aprox. 30% din venitul mediu al românilor.

Pe acest fond, segmentul imobiliar a crescut semnificativ, iar băncile au ajuns la un portofoliu de credite mult mai sănătos decât acum 10 ani.

Un alt fapt pozitiv este că moneda naţională a câştigat, în aceşti ani, la capitolul stabilitate.

Între 2008 şi 2009, cursul euro s-a apreciat faţă de leu cu 15%, în timp ce în ultimii 2 ani, variaţia a fost de maxim 2-3%.

În plus, faţă de acum 10 ani, inflaţia a scăzut semnificativ, de la 7,85% în 2009 la 3,8% în 2019.

Şi dobânzile au intrat într-o zonă mult mai atractivă pentru business. Dobânda de referinţă BNR a scăzut de la 10,25% în decembrie 2008 la 2% în prezent, iar băncile au redus dobânda medie la credite de la 17,3% la creditele în lei în 2008 la 6,86% în prezent.

La precedenta criză, băncile au reprezentat principalul factor de risc. În prezent instituţiile financiare sunt mult mai bine capitalizate.

Dacă în 2008, companiile aveau în bănci 59 mld.lei, în martie 2020 s-a ajuns la 127 mld. lei. Şi depozitele populaţiei au crescut, de la 82 miliarde de lei în 2008 la 230 de miliarde de lei în luna martie a acestui an.

BNR, pe de altă parte, are o rezervă de 38,4 mld.euro (valută şi aur), faţă de 28 mld.euro în 2008. Şi deficitul contului curent arată mai bine, scăzând de la 16 mld.euro în 2008 la 10 mld euro în 2019.

Datele de mai sus şi multe altele vin să sugereze perspectiva unei economii mai solide, capabilă să reziste mai bine provocărilor unei crize economice clasice.

Pe aceste date se bazează autorităţile atunci când preconizează o revenire economică în formă de ,,V’’, cu o scădere totală de 1,9% din PIB, faţă de estimarea de 6% a Comisiei Europene şi de 5% a FMI.

Potrivit analiştilor de la Frames, dincolo de partea plină a paharului, economia se confruntă cu o serie de vulnerabilităţi care s-au accentuat în aceşti ani şi care vor avea un impact semnificativ în evoluţia economică, în contextul unei crize ieşite din tiparele clasice.

În mediul de afaceri, lanţurile comerciale sunt mai vulnerabile ca oricând în condiţiile în care creditul comercial s-a accentuat semnificativ, la 125 de miliarde de lei (sold unic) şi la 380 de miliarde de lei (soldul creditelor comerciale extinse) în 2020.

,,Dependenţa financiară pe lanţurile comerciale este mai accentuată faţă de situaţia de acum 10 ani. Creditul furnizor, o practică generalizată în economie, este de natură să declanşeze o adevărată implozie. Odată cu shut-down-ul din martie-aprilie, întârzierile la plată au crescut semnificativ, iar mare parte dintre companii, şi aşa slab capitalizate, s-au trezit prinse într-un blocaj financiar de proporţii. Dacă o firmă intră în blocaj, va atrage cu sine şi partenerii de afaceri. Pe ansamblu, creditele comerciale au ajuns să reprezinte de trei ori valoarea creditelor bancare pe termen scurt, de numai 34 de miliarde de lei’’, arată analiza Frames.

În plus, faţă de 2008-2009, economia a devenit mult mai dependentă de importuri, care au crescut de la aprox. 35 de miliarde de euro în 2009 la 86,2 miliarde de euro în 2019.

Chiar dacă afacerile au crescut, numărul angajaţilor nu a avansat decât cu 20%, la 5,2 milioane, un număr insuficient, dovadă criza forţei de muncă din ultimii ani.

Dincolo de situaţia din mediul privat, statul se află într-o situaţie financiară aproape imposibilă. Datoria publică a crescut în martie 2020 la 401 miliarde de lei, reprezentând 37,9% din PIB. În 2008, era de 66 de miliarde de lei, adică 12% din PIB.

Deficitul bugetar se află, de asemenea, într-o zonă roşie. După un 4,6% în 2019, în acest an se va depăşi nivelul de 6,7% (72 mld.lei - în scenariul optimist al guvernului), în timp ce Bruxelles-ul şi FMI îl văd şi mai sus, spre 9,2% respectiv 10%, adică mai degrabă spre 100 mld.lei. Spre comparaţie, în 2009, România avea un deficit bugetar de 36 mld lei.

,,Finanţarea deficitului se dovedeşte a fi o misiune scumpă şi dificilă. În condiţiile în care Guvernul ezită să împrumute de la instituţii care propun condiţionalităţi (FMI), în acest moment statul apelează numai la bănci, iar datele indică faptul că împrumută cu cea mai ridicată dobândă din UE, mult mai mare decât cea percepută ţărilor din jurul nostru, precum Ungaria, Bulgaria sau Polonia. Investitorii speculează, astfel, ezitările de reformă ale cabinetului Orban, îngrijorările majore fiind legate, printre altele, potrivit Comisiei Europene, de preconizata majorare a pensiilor din septembrie, cu 40%, o misiune care riscă să pună bugetul într-o situaţie de risc major’’, arată analiza Frames.

Va reuşi economia românească să treacă cu bine peste criza de proporţii care se profilează la orizont?

Dincolo de mesajele pozitive promovate de autorităţi, menite să reclădească încrederea românilor în contextul unui an electoral, perspective economice sunt destul de sumbre.

,,Chiar dacă stăm mai bine la nivel macro-economic faţă de 2008-2009, avem în continuare o economie fragilă, în care peste 80% dintre firme sunt slab capitalizate, sunt microîntreprinderi fără putere financiară. În absenţa unui ajutor real din partea statului pentru aceste companii, dincolo de şomajul tehnic şi IMM Invest - un program de creditare din care doar firmele sănătoase şi băncile au de câştigat, marea majoritate a firmelor româneşti vor trebui să se descurce singure în furtuna perfectă care se proliferează la orizont. Din păcate, multe vor da faliment sau vor intra în insolvenţă. Altele se vor reinventa în tentativa de a se adapta noii realităţi – o economie în care consumul va scădea puternic, pe toate palierele’’, spun analiştii.

Potrivit acestora, România economică va trebui să îşi găsească noi repere, dacă nu vrea să repete criza din 2008-2009.

,,Dincolo de atragerea optimă a fondurilor UE, este nevoie să ne reorientăm consumul către produse şi servicii autohtone. Vom supravieţui aceste crize doar dacă vom cumpăra produse româneşti, dacă vom stimula astfel producţia din ţară, dacă vom reuşi să reducem importurile şi să creştem exporturile, mai ales că o lume întreagă caută alternative la mărfurile ,,made in China. În plus, firmele şi statul vor trebui să găsească soluţii pentru a absorbi cei aproape 2 milioane de români rămaşi fără job în ţară sau întorşi din Occident’’, arată analiza.

Analiştii spun că, dincolo de reorientarea consumului, de reclădirea încrederii în lanţurile comerciale interne, este nevoie ca şi statul să ia măsuri dure, dar necesare, de reformă.

,,Avem un buget în care 80% din venituri sunt alocate salariilor şi pensiilor, ceea ce este nesustenabil economic. Este nevoie de o reformă bugetară, de restructurarea aparatului public (1,2 mil.salariaţi), de un stat mai suplu, mai modern în zona de servicii pentru populaţie şi mediul de afaceri. S-au făcut paşi importanţi în ultimele două luni însă este nevoie de măsuri suplimentare. Majorarea pensiilor cu 40%, de exemplu, ar trebui regândită în sensul unei reeşalonări pe o perioadă de 2-3 ani. Să creşti pensiile în plină criză economică este ca şi cum, la nivelul unei familii, îţi cumperi o maşină de lux şi o vacanţă exotică, pe datorie, deşi eşti plătit cu salariul minim. Asta dincolo de faptul că ar afecta iremediabil credibilitatea României pe plan extern, şi aşa puternic zdruncinată în ultimii ani. Efectele le vom simţi în scumpirea şi mai mult a împrumuturilor, şi aşa aflate la cel mai ridicat nivel de dobândă din UE’’, afirmă analiştii.

Reforma din sectorul bugetar, absolut necesară şi care, cel mai probabil, va fi pusă în practică după alegerile din toamnă, va afecta şi performanţa economică a României, astfel că previziunile privind recuperarea rapidă a pierderii economice din perioada pandemiei se vor întinde pe o perioadă mult mai lungă de timp.

,,Reformele, dincolo de efectele pozitive, vor afecta consumul, vor accentua starea de incertitudine. Astfel că 2021 va reprezenta, cel mai probabil, un nou an plin de provocări. Chiar şi dacă vom reuşi să evităm efectele crizei externe, misiune aproape imposibilă, problemele structurale ale României, de la structura bugetară la lipsa infrastructurii, ne vor ajunge din urmă, iar nota de plată va trebui plătită’’, mai arată analiza Frames.

Analiza Frames a fost realizată pe baza datelor oficiale prezentate de Institutul Naţional de Statistică, Comisia Europeană, FMI şi estimărilor proprii, în baza statisticilor privind performanţa companiilor din România, comunicate la Ministerul Finanţelor şi Registrul Comerţului.