Analiză. Va îngheţa sau nu Europa la iarnă? Soluţii posibile în actualul context

Europa se confruntă în prezent cu cea mai mare criză energetică din istorie.

Există mulţi factori care au condus la situaţia actuală, dar motivul cheie este evident.

Rusia, ca răzbunare pentru sancţiunile impuse după atacul asupra Ucrainei, a întrerupt deja aprovizionarea cu gaze către multe state membre ale UE şi a redus treptat fluxurile de gaze către alte ţări.

Timp de mulţi ani, gazul a fost sursa preferată de energie în Europa, aspect motivat de disponibilitatea sa şi de preţul scăzut.

Nu pot fi excluse nici acţiunile lobby-ului rusesc, care a făcut Europa dependentă de transferurile de gaze.

Din acest motiv, mulţi se tem că Europa ar putea „îngheţa” în perioada de iarnă.

Structura cererii europene de gaze

Înainte de război, Rusia avea o pondere de 30-40% din gazele importate de Uniunea Europeană.

Dependenţa UE de acest import de materii prime a crescut la aproximativ 80%.

Este mult, dar timp de mulţi ani UE şi-a redus propria producţie şi a importat mai mult din Rusia datorită preţurilor mai mici.

În ciuda obiecţiilor uriaşe din partea ţărilor de tranzit, dar şi din partea Statelor Unite, Germania a decis să construiască a doua ramură a proiectului Nord Stream II, neglijând complet diversificarea surselor de aprovizionare.

Gazul era foarte ieftin, ceea ce a crescut competitivitatea industriei germane de-a lungul anilor, şi, în plus, produce emisii relativ scăzute în comparaţie cu cărbunele.

Nu e de mirare că gazul a devenit sursa de energie „de tranziţie” favorită a agendei ecologice a UE.

Anul trecut, conform datelor furnizate de Eurogaz, consumul în UE s-a ridicat la circa 4.700 TWh (terawatt oră), adică puţin sub 500 de miliarde de metri cubi.

Aproape 20% din această cantitate este folosită de Germania, însă Italia şi până de curând Marea Britanie sunt, de asemenea, mari consumatori.

Gazele reprezintă 22% din toate sursele de energie din Europa, aşa că nu pare a fi un nivel de neînlocuit.

Pe de altă parte, gazul este folosit mai ales pentru încălzirea locuinţelor, a apei şi a pregătirii alimentelor în toată Europa, ca să nu mai vorbim de multe sectoare industriale în care, în prezent, este singura sursă posibilă de energie.

Care este situaţia actuală?

Ponderea gazului rusesc în importurile către Uniunea Europeană a scăzut drastic de la aproximativ 40%, pe baza datelor din 2021, la aproximativ 20% în prima jumătate a acestui an.

Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză, desigur, având în vedere că exporturile către Polonia, Olanda, Grecia, Danemarca sau chiar Finlanda au fost oprite.

Mai mult, transferul către Germania a fost redus cu 60%, iar mulţi alţi contractori importanţi, precum Italia, Franţa, Austria şi Republica Cehă, importă şi ei mai puţin din Rusia.

Întreruperea livrărilor de gaze este rezultatul nerespectării modului de plată impus de Gazprom, în timp ce reducerea livrărilor este rezultatul unui joc politic.

Europa încearcă să înlocuiască importurile din Rusia.

Au fost colectate cantităţi uriaşe de gaz natural lichefiat (GNL), iar importurile din alte surse, în special din Norvegia, au crescut.

Europa are capacitate de import liberă când vine vorba de GNL sau capacitatea de a importa mai mult gaz din Africa de Nord sau Azerbaidjan.

Stocurile arată mai bine decât anul trecut, iar depozitele din Europa sunt umplute la aproximativ două treimi.

Unele ţări, precum Polonia sau Portugalia, ar trebui să fie un model de urmat, deoarece depozitele din aceste ţări sunt pline în proporţie de aproape 100%.

Desigur, trebuie să ne amintim că dimensiunea depozitelor este relativ mică în comparaţie cu Germania.

În Polonia, depozitele sunt de aproximativ 6 ori mai mici decât în Germania.

Teoretic, situaţia nu este pesimistă, dar, din păcate, perspectivele imediate nu sunt foarte încurajatoare.

Dacă Rusia închide robinetul de gaz?

Rusia a redus deja semnificativ transferurile de gaze către ţările vest-europene.

Livrările către Germania au fost chiar cu 60% mai mici decât în anii precedenţi şi acum au scăzut la zero, din cauza întreţinerii anuale a conductei.

Cu toate acestea, absolut toată lumea se teme că transferurile de gaze din Rusia nu vor fi reluate.

Reducerea anterioară a transferului de gaz s-a datorat, teoretic, unor probleme tehnice.

Gazprom a făcut presiuni asupra Siemens să repare turbinele necesare reluării transferului de gaze.

Teoretic, Canada, unde a fost întreţinută una dintre turbine, a fost de acord să trimită echipamentele necesare, dar, din cauza sancţiunilor, încă nu se ştie dacă va ajunge la destinaţie.

Nu ar trebui să fim surprinşi dacă transportul gazului nu va fi reluat în Germania prin Nord Stream I în august.

Un aspect minor, dar încă pozitiv, este că gazul încă mai circulă prin conducta de gaz în Ucraina.

Ar trebui să ne pregătim pentru o iarnă rece?

Din păcate, nu este o glumă.

Liderii din multe ţări europene vorbesc despre un plan de criză pentru iarnă. Deşi unele soluţii par absurde din perspectiva vieţii noastre de zi cu zi, nimeni nu râde.

Politicienii din Polonia sau Germania, sfătuiesc cetăţenii să adune lemne de foc.

Chiar şi Deutsche Bank a indicat că germanii ar trebui să folosească şemineele pentru a se încălzi.

Autorităţile din Polonia recomandă ca locuinţele să fie izolate înainte de iarnă, iar autorităţile din Uniunea Europeană recomandă cumpărarea de şosete şi pulovere groase şi scăderea temperaturilor în case.

La rândul său, ambasadorul Greciei în Germania îi invită pe toţi pensionarii din Nord să petreacă perioada de toamnă şi iarnă pe insulele calde ale Mediteranei.

Este cu adevărat puţin probabil ca oamenii să nu aibă acces la gaz în casele lor în timpul iernii – pentru asta sunt construite rezervele.

Pe de altă parte, preţul plătit constă în facturi mai mari şi încetinirea economică din cauza suspendării activităţii în multe sectoare industriale.

Este chiar atât de rău?

Privind statisticile, situaţia nu este atât de rea.

Pentru a înlocui aprovizionarea cu gaze ruseşti, Europa ar trebui să găsească în jur de 1.600-1.700 TWh de alimentare suplimentară cu energie.

Aceasta este aproximativ cantitatea de capacitate de import de GNL în Europa.

În plus, există o alimentare suplimentară de până la 200 TWh printr-o conductă de gaz din Africa de Nord şi o posibilă alimentare din Norvegia.

Din păcate, însă, infrastructura pentru GNL nu permite gazului să circule liber în Europa.

Spania şi Regatul Unit au în prezent jumătate din capacitatea de regazificare.

Spania are contact permanent cu Franţa doar prin conducte de gaz.

Europa trebuie să găsească şi furnizori care să aducă acest gaz pe continent. Statele Unite trimit un volum destul de mare în Europa în acest moment, dar nu suficient pentru a înlocui Rusia.

De asemenea, este nevoie de noi contracte pe piaţa GNL, care să direcţioneze o parte din gazul care a trecut până acum în Asia către Europa.

Astfel de chestiuni necesită timp, în timp ce Europa ar putea fi privată de cel mai mare furnizor de combustibil peste noapte.

În plus, este de remarcat faptul că cel mai mare colac de salvare din Europa se „scufundă”.

Livrările de gaze din Norvegia au fost reduse drastic deoarece lucrătorii din sectorul norvegian de gaz şi petrol au intrat în grevă din cauza salariilor mici. Situaţia pare să fie sub control în acest moment, dar probleme similare nu pot fi excluse în viitor.

Cum poate Europa să facă faţă problemelor actuale?

Desigur, UE are opţiunea de a reporni centralele pe cărbune, dar acestea au şi o capacitate energetică limitată.

În acest caz, merită să acordăm atenţie potenţialei creşteri semnificative a cererii de autorizaţii de emisie de CO2, cu excepţia cazului în care reglementările în acest sens sunt reduse.

Cel mai probabil, însă, cererea va fi redusă şi nu doar în sectorul industrial, ci şi în ceea ce priveşte încălzirea.

În Germania este deja recomandat ca temperatura în locurile publice pe timp de iarnă să fie setată la 20 de grade, deşi unele ghiduri arată cum să faci faţă funcţionării de zi cu zi la o temperatură de aproximativ 15-16 grade.

Bloomberg subliniază că Europa va putea înlocui aproximativ jumătate din oferta din Rusia, aşa că răspunsul cererii va trebui să fie cu adevărat puternic.

Toate acestea indică faptul că nu numai că va fi mai frig în această iarnă, dar şi portofelele noastre vor „avea de suferit”.

Nu trebuie să fim surprinşi dacă preţurile gazelor la bursa din Amsterdam urcă în intervalul 200-250 EUR/MWh, chiar şi nivelul de 300 EUR/MWh fiind posibil.

Desigur, tot ceea ce a fost prezentat în acest articol prezintă un scenariu pesimist, dar este o posibilitate.

Rămâne de sperat că iarna va fi blândă, iar Rusia va decide să reia transferul spre Germania.

Preţurile gazelor sunt, de asemenea, cruciale pentru EUR şi alte monede europene..

Stabilizarea preţurilor ar trebui să avantajeze monedele europene din cauza riscului redus de criză energetică.

Cu toate acestea, dacă preţurile cresc peste 200 EUR / MWh (peste 70 USD / MMBTU), atunci putem experimenta o slăbiciune a multor valute europene.