Analiză ZF. O treime din deşeurile generate în UE vin din construcţii. 70% trebuie reciclate

Ce se întâmplă, de asemenea, cu acele cantităţi enorme care rezultă din procesele de construire a marilor proiecte imobiliare? Unde ajung? Cine răspunde pentru traseul lor şi cât de periculoase sunt pentru mediu? Firmele din domeniul construcţiilor şi al reciclării spun că o soluţie pentru a ţine sub control traseul deşeurilor este reţinerea unei garanţii din partea unei firme care face o construcţie sau o demolare, iar în cazul în care nu se asigură că 70% din deşeuri sunt reciclate, să piardă acea garanţie. Pentru aceasta, există un proiect de lege de mai mulţi ani, dar nu a fost adoptat până acum. Lipsa unor sancţiuni dure face ca deşeurile – uneori chiar şi cele periculoase – să zacă nestingherite la gropile de gunoi sau pe câmp.

„Noi ne-am ocupat de două ori de moloz. O dată l-am cărat singuri cu maşina, la nişte containere speciale, unde există camere de luat vederi şi nu poţi arunca pe lângă containere. Altă dată am chemat firma de salubritate Floricon Salub, care are un tarif cam de 500-550 de lei pe tonă, dar nu ştiu dacă reciclează molozul sau ce se întâmplă cu el“, spune Nicoleta din Câmpina.

Din experienţa ei de până acum, spune că, în general, în Câmpina, la case, se plăteşte separat ridicarea molozului, iar la bloc trebuie solicitată o echipă care să-l ridice, dacă este vorba despre o cantitate mai mare.

„Noi am căutat şi am găsit pe internet o firmă care spunea că preia molozul şi îl duce la groapa de gunoi, dar nu ştim ce s-a întâmplat cu el după ce a fost luat de la noi“, spune şi o locuitoare din Bucureşti care a trecut printr-un proces amplu de renovare cu apartamentul ei.

Mai mult de o treime (mai exact, 37,5%) din toate deşeurile generate la nivelul Uniunii Europene sunt deşeuri din construcţii, demolări şi întreţinerea infrastructurii, potrivit datelor centralizate de ONG-ul de mediu Ecoteca. Pentru a gestiona corect deşeurile rezultate în urma unui proces de renovare sau construcţie, este important ca acestea să fie sortate încă de la generare şi să se separe pe categorii, cum ar fi lemn, metal, sticlă, plastic, beton, cărămizi, fier şi alte tipuri de deşeuri. Colectarea pe categorii ajută la reciclarea sau la neutrali­za­rea fiecărui tip de deşeu în parte. O persoană fizică însă nu poate gestiona deşeurile singură, ci are nevoie de serviciile unei firme specializate în colectarea şi gestionarea deşeurilor din construcţii şi renovări.

Indicaţiile de gestionare selectivă a deşeurilor, alături de reguli privind transportul şi depozitarea lor, reciclarea şi valorificarea, sunt prevăzute în Legea nr. 17/2023 pentru aprobarea OUG 92/2021 privind regimul deşeurilor.

„Titularii pe numele cărora au fost emise autorizaţii de construire şi/sau desfiinţare (...) au obligaţia să gestioneze deşeurile astfel încât să atingă un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială (...) de minimum 70% din masa deşeurilor nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţări“, precizează OUG 92/2021.

În cazul lucrărilor de construcţii în care beneficiarul este o persoană fizică, lucrări de construcţii autorizate sau nu, trebuie să existe un contract de salubrizare cu o firmă autorizată, care să preia deşeurile provenite din aceste lucrări.

„Acest contract poate fi încheiat de către beneficiar sau de către constructorul cu care beneficiarul are contract şi toată responsa­bili­tatea privind gestionarea deşeurilor este transferată către această firmă autorizată de salubritate“, spune Cristian Erbaşu, pro­prietarul companiei Construcţii Erbaşu din Bucureşti.

Condiţia ca deşeurile din demolări şi construcţii să fie reciclate, valorificate sau reutilizate nu se poate îndeplini aşadar decât cu ajutorul proiectantului şi al furnizorului de servicii de salubritate pentru preluarea, transportul, depozitarea deşeurilor. Companiile de construcţii pot refolosi deşeuri în activitatea lor, iar dacă nu o pot face astfel, le pot transfera către companii autorizate să le valorifice. Practic, valorificarea înseamnă vânzarea lor către companii care le reciclează. Betoanele, de exemplu, se pot transforma în agregate reciclate din beton concasat, plasticele se transformă în granule care pot fi folosite ca materie primă pentru diverse produse, iar lemnul se reciclează în fibre şi aşchii pentru plăci de tip PFL sau PAL.

„În cadrul lucrărilor de construcţii care trebuie autorizate, proiectantul trebuie să specifice cantităţile de deşeuri care pot fi reciclate, valorificate sau reutilizate, iar constructorul trebuie să ţină cont de aceste specificaţii”.

În cadrul contractelor cu beneficiarii publici sau privaţi, firmele de construcţii trebuie să aibă o persoană dedicată pentru gestionarea deşeurilor şi protecţia mediului, persoană care se ocupă de aceste aspecte. Inclusiv în compania Construcţii Erbaşu există o astfel de persoană, precizează antreprenorul, iar o parte din deşeurile din activitatea de construcţii se reutilizează, altele se valorifică şi altele sunt predate pentru transport, în vederea depozitării lor la gropile autorizate, sau sunt depozitate în vederea sortării şi reciclării.

„Aceste aspecte vin cu obligaţii legale clare atât pentru beneficiarii şi constructorii de lucrări de construcţii, cât şi pentru firmele autorizate pentru transport şi depozitare deşeuri. Din punct de vedere legislativ, ne aliniem la directivele europene, dar la nivel local trebuie îmbunătăţită partea organiza­torică şi administrativă în ceea ce priveşte crearea de cât mai multe gropi ecologice pentru deşeuri şi facilităţi în ceea ce priveşte construcţia liniilor de sortare a deşeurilor şi a liniilor de reciclare pe categorii de deşeuri“, mai spune Cristian Erbaşu.

La nivelul Uniunii Europene, există „Protocolul UE pentru gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări”, care ar putea să stea la baza principiilor actelor normative din România referitoare la acest subiect şi să fie întrebuinţat de cât mai multe UAT-uri pentru dezvoltarea de HCL-uri, după caz. Conform legislaţiei naţionale, armonizată cu directivele europene, ţinta de reciclare şi valorificare pentru DCD-uri (deşeuri din construcţii şi demolări – n. red.) este de 70%, spune Mihaela Ivan, manager de comunicare şi ESG în cadrul RER Ecologic Group SRL.

RER Group este un grup de companii cu activitate în domeniul salubrităţii, al recuperării ecologice şi al reciclării, înfiinţat în 1994 de concernul german RWE. Dintre companiile care funcţionează sub această umbrelă face parte şi Reciclero, o firmă fondată în 2018, care colectează deşeurile reciclabile, le transportă către staţiile de sortare, le direcţionează către centrele de reciclare şi le valorifică. Printre ele, şi cele din construcţii.

„Este esenţial ca activităţile de demolare să se desfăşoare în conformitate cu un plan. După demolare, contractantul trebuie să facă o prezentare de ansamblu a ceea ce a fost într-adevăr colectat la sursă şi a locului în care au fost transportate deşeurile, în vederea reutilizării, pretratării (sortării), reciclării, incinerării, depozitării în depozitele de deşeuri. (...) Se recomandă ca întregul proces să fie supravegheat de o autoritate locală sau de un terţ independent, de exemplu de o organizaţie externă de gestionare a deşeurilor“, se arată în „Protocolul UE pentru gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări“.

Tentative de a elabora o Lege a Deşeurilor din Construcţii şi Demolări (DCD) în România au fost mai multe, însă până acum niciun proiect nu a fost adoptat, adaugă Mihaela Ivan.

În unul din proiectele de lege, s-a propus „obligaţia titularului lucrărilor, pentru care este necesară eliberarea unei autorizaţii de construire/desfiinţare, de a depune o garanţie financiară ce se constituie pentru acoperirea cheltuielilor cu eliminarea deşeurilor din lucrări de construcţii. (...) Cuantumul garanţiei financiare se stabileşte prin estimarea cantităţilor de materiale folosite, a cantităţilor de deşeuri ce pot fi generate conform Documentaţiei Tehnice (DT) din autorizaţia de construire/desfiinţare, detaliate în planul de gestionare a deşeurilor”.

În cazul în care titularul activităţii de construcţii nu a îndeplinit în totalitate planul de gestionare a deşeurilor, pentru cantităţile de deşeuri pentru care nu există documente justificative privind reciclarea/valorificarea, din garanţia instituită se reţine o sumă proporţională în vederea acoperirii costurilor de recuperare a acestora, reciclare/valorificare/eliminare, iar parte din cuantumul garanţiei financiare se duce la bugetul local al autorităţii competente emitente a autorizaţiei.

Reprezentanţii Ministerului Mediului nu au răspuns solicitării ZF referitoare la planurile de îmbunătăţire a soluţiilor de reciclare a deşeurilor din construcţii de pe plan local.

„Nu există norme naţionale pentru utilizarea diverselor deşeuri provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţări, de aceea încetarea statutului de deşeu al DCD-urilor pentru reutilizarea lor pe amplasament este neclară“, spune Mihaela Ivan de la Reciclero.

Sortarea, colectarea, procesarea, valorificarea, eliminarea deşeurilor din construcţii şi demolări se fac în locul în care au fost generate sau în cadrul operatorilor economici autorizaţi. Deşeurile periculoase – precum metale grele, azbest sau spumă poliuretanică – trebuie însă colectate separat şi pregătite pentru reciclare sau reutilizare, putând fi eliminate doar după ce au fost supuse unor activităţi de tratare menite să separe componentele.

„DCD-rile pot fi reciclate într-o măsură semnificativă, contribuind astfel la reducerea impactului asupra mediului şi la conservarea resurselor naturale. În general, materialele care pot fi reciclate din DCD sunt betonul, cărămida, lemnul, metalul, fierul, dar acest lucru poate varia în funcţie de regiune şi de infrastructura disponibilă“, mai spune Mihaela Ivan.

Valoarea amenzii pentru depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor din construcţii este foarte mică şi, din acest motiv, acestea iau deseori un alt drum, fiind abandonate sau îngropate ilegal, adaugă ea. Doar atunci când cantităţile sunt foarte mari, iar impactul asupra mediului este prea mare, se aplică pedeapsa cu închisoarea de la unu la cinci ani sau cu amendă.

„Taxele aplicabile depozitelor de deşeuri pot fi un instrument diferenţiat şi puternic. Acestea urmăresc să împiedice ca depozitarea în depozite de deşeuri să reprezinte cea mai ieftină metodă de gestionare a deşeurilor şi constituie un instrument flexibil instituit de statele membre, de regiuni sau de autorităţile locale. (...) În cazul deşeurilor reciclabile, ar trebui stabilite taxe mai mari pentru depozitarea în depozite de deşeuri, în timp ce în cazul deşeurilor inerte nereciclabile şi al deşeurilor precum azbestul, pentru care singura alternativă este depozitarea în depozite de deşeuri, ar trebui să se aplice taxe mai mici“, se mai arată în „Protocolul UE pentru gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări“.

„Clienţii Reciclero sunt din zona metropolitană Bucureşti-Ilfov. În principal, este vorba despre agenţi economici din domeniul construcţiilor (companii de construcţii, dezvoltatori imobiliari, proprietari de clădiri), iar în secundar sunt alte entităţi implicate în activităţi de construcţie şi demolare, persoanele fizice“, mai spune Mihaela Ivan.

La cerere, pentru persoanele fizice, dar şi juridice, Reciclero pune la dispoziţie, contra-cost, containere şi alte modalităţi de colectare a deşeurilor din construcţii, prin firmele care fac parte din grup – REBU, RER Vest, AsociereaRER Vest RETIM, RETIM, RER Sud şi RER Brăila.

Reciclare Moloz este o altă companie – din judeţul Alba – care preia deşeurile rezultate din procesele de renovare şi de construcţie şi le transformă în noi materiale de construcţii. Firma preia molozul atât de la persoane fizice, cât şi de la persoane juridice, îl încarcă în containere şi îl transportă cu camioanele la staţiile de sortare, unde intră în procesul de reciclare, după cum explica, în urmă cu câteva luni, Narcis Avram, director în cadrul companiei Reciclare Moloz, la emisiunea online ZF Economia verde.

„Dintr-un container de moloz care rezultă dintr-o lucrare ies mai multe materiale. Ce se poate vinde concasat se vinde către firmele de profil, ca materie primă. Doar cărămida, betonul şi ţigla le putem transforma noi în alte materiale de construcţii. Ceea ce nu se mai poate recicla în niciun fel ajunge la groapa de gunoi“, spunea el.

Tarifele, care includ şi transportul şi taxa de economie circulară, sunt de la 1.200 până la 2.000 de lei, în funcţie de volumul containerului pe care îl transportă firma.

Companiile din industria reciclării spun că este loc de mai bine când vine vorba de valorificarea deşeurilor din construcţii. Educarea generatorilor de deşeuri, crearea infrastructurii necesare prin investiţii în instalaţii moderne de sortare, separare şi reciclare, descurajarea practicilor ilegale sunt câteva soluţii.

Din procesele de demolare rezultă numeroase materiale, precum cărămidă, betoane, ţiglă, ciment, sticlă, polistiren, lemn, fier, vată bazaltică. Unele dintre ele, precum sticla, sunt materiale care pot fi reciclate la nesfârşit. Altele, precum cimentul sau betonul, se pot recicla de numeroase ori, având şi ele o lungă durată de viaţă, astfel încât să se reducă nevoia de materie primă naturală. De altfel, reciclarea ar putea fi o soluţie pentru criza materiilor prime din construcţii, unde unele preţuri au crescut chiar şi de câteva ori în ultimii ani. Totuşi, această piaţă este încă prea puţin dezvoltată în România.

Tipuri de deşeuri din construcţii şi demolări:

Provenite din construcţii şi demolări totale/ parţiale:

-deşeuri generate de activităţi de construcţie/demolare de clădiri – ciment, cărămizi, ceramică, roci, ipsos, metal, resturi de tâmplărie, cabluri, lacuri, vopsele, materiale de construcţii cu termen de valabilitate expirat, plastic, sticlă;

-deşeuri din construcţia şi întreţinerea drumurilor – smoală, nisip, pietriş, bitum, piatră construcţii;

-deşeuri naturale excavate în timpul activităţilor de construire, dezafectare – sol, pietriş, argilă, nisip, roci, resturi vegetale.

Periculoase şi nepericuloase:

-deşeuri periculoase – metale grele (crom, mercur), răşini ignifugate, azbest, spumă poliuretanică;

-deşeuri nepericuloase, dar care au fost contaminate cu substanţe periculoase – materiale de construcţii, soluri sau pietrişuri contaminate cu substanţe periculoase.

Sursa: Reciclero

Ca o măsură pentru încurajarea colectării selective, inclusiv a deşeurilor din construcţii, în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) este prevăzută instalarea, până în septembrie 2024, a 250 de centre cu aport voluntar (CAV-uri), unde să fie colectate deşeurile menajere care nu pot fi colectate în sistem „door-to-door“, adică direct de la cetăţean, şi fluxuri speciale de deşeuri, printre care şi cele din construcţii.

„Pe lângă deşeurile municipale frecvente în cadrul centrelor cu aport voluntar (CAV-uri) finanţate prin PNRR, vor putea fi aduse şi deşeuri de construcţii“, spun reprezentanţii Ecoteca.

Valoarea maximă eligibilă a proiectului corespunde unui cost de cel mult 778.720 euro per CAV, din care costul aferent dotării cu utilaje şi echipamente tehnologice este de aproximativ 280.000 euro. În prezent, cele mai multe deşeuri de construcţii sunt transportate la depozitele de deşeuri pentru deşeuri municipale sau sunt abandonate ilegal pe câmpuri pentru a evita plata costurilor şi a taxelor pentru depozitarea lor. Aceste CAV-uri ar fi prima încercare de ameliorare sistemică a acestei probleme la nivel naţional.