ANRM a declasificat contractul de exploatare petrolieră în Marea Neagră

Durata contractului a fost stabilită la 25 ani, incluzând perioada de exploatare, cu o perioadă iniţială de exploatare de 5 ani contractuali de la data intrării în vigoare.

Cantitatea de ţiţei extrasă era repartizată, conform contractului, într-o cotă de 45% pentru Rompetrol şi 55% pentru consorţiu. Articolul referitor la împărţirea producţiei de ţiţei brut a avut caracterul de strict secret.

În 1992, compania Rompetrol, care reprezenta la acea dată statul român, şi consorţiul format din firmele Enterprise (Marea Britanie) şi Canadian Oxy au încheiat un acord de explorare şi împărţire a producţiei.

Acordul a fost preluat ulterior de firma Paladin, de la care a ajuns, în 1997, la Sterling Resources. În 1993, Rompetrol a fost privatizată, iar locul companiei în acordul cu Sterling a fost luat de ANRM.

Conform contractului din 1991, consorţiul de firme avea dreptul de a extinde cu încă doi ani perioada de explorare cu consimţământul Rompetrol pentru un program de lucrări suplimentare, cu condiţia de a-şi fi îndeplinit obligaţiile contractuale pentru primii cinci ani. În funcţie de aprobarea Rompetrol la sfîrşitul extinderii perioadei de explorare, consorţiul putea propune o altă extindere a perioadei de explorare pe o perioadă convenită cu Rompetrol.

În cazul în care pînă la sfîrşitul perioadei de explorare, inclusiv extinderile, nu era efectuată o descoperire comercială în perimetrul exploatat, contractul era considerat reziliat.

Cele două părţi au convenit asupra unei valori a programului minim de explorare de 25,1 milioane dolari, firmele contractante având dreptul să primească în natură, să dispună şi să exporte liber cota sa de petrol, precum şi de a importa şi exporta liber valutele executarea operaţiunilor petroliere.

Rompetrol se obliga, printre altele, că sprijine consorţiul de firme în obţinerea de la autorităţile guvernamentale române a tuturor permiselor, licenţelor, vizelor şi altor aprobări sau drepturi pentru executarea operaţiunilor petroliere şi să permită expedierea în străinătate a documentelor, datelor şi probelor pentru analiză şi prelucrare, în legătură cu aceste operaţiuni.

În cazul în care nu se putea ajunge la un acord direct cu proprietarii terenurilor necesare exploatării, Rompetrol, prin intermediul Guvernului, se angaja să îşi exercite dreptul de expropriere, dacă acest lucru era considerat esenţial pentru desfăşurarea operaţiunilor petroliere.

Consorţiul avea dreptul să efectueze operaţiuni petroliere în conformitate cu practicile general acceptate şi tehnicile din industria mondială de petrol off-shore, să exporte liber ţiţeiul brut şi să reţină toate sumele de bani provenite din vînzările sale în afara României, scutit de plata de taxe şi impozite.

"Dacă se descoperă gaze naturale neasociate, compania (Rompetrol-n.r.) şi contractorul (consorţiul de firme-n.r.) se vor întâlni să discute împreună dacă descoperirea trebuie evaluată în scopul eventualei dezvoltări şi producţii. Dacă un zăcământ din suprafaţa contractuală este o descoperire comercială şi se extinde dincolo în alte suprafeţe ale României, în care alte părţi au dreptul de a executa operaţii petroliere, compania poate cere ca dezvoltarea şi extracţia petrolului din acest zăcământ să se execute în colaborare cu alte părţi", se arată în contract.

Pe durata contractului, consorţiul de firme era supus legilor impozitului pe venit, dar Rompetrol era de acord să plătească şi să descarce "cum şi cînd este necesar" aceste impozite pe venit în numele şi din partea consorţiului şi să furnizeze firmelor, în termen de treizeci 30 zile de la data efectuării plăţii, chitanţele oficiale din partea Guvernului. Impozitul pe venit plătit de Rompetrol în numele şi din partea consorţiului era considerat venit pentru firme, pentru anul de impozitare aferent plăţilor.

Consorţiul era scutit de plata oricăror taxe vamale la importul de utilaje, echipamente, mijloace de transport, materiale, furnituri consumabile, proprietăţi mobile şi bunuri importate folosite exclusiv pentru desfăşurarea operaţiunilor petroliere.

"Compania va avea dreptul de a cumpăra o parte din ţiţeiul brut la care contractorul are dreptul la flanşa de ieşire a unităţii de depozitare, drept exercitat numai când nu este suficient ţiţei brut pentru producătorii români, comparativ cu operaţiunile petroliere din România, pentru a satisface cerinţele pieţii române de ţiţei brut. Politica companiei va fi aceea că dacă alţi producători străini au dreptul să primească ţiţei brut pe baza altor contracte de explorare şi împărţire a producţiei de petrol în România, compania nu va discrimina în exercitarea dreptului ei, iar cantitatea de ţiţei brut astfel preluată nu va depăşi în nici un caz 50 % din cantitatea totală de ţiţei brut la care contractorul are dreptul", era stabilit prin contract.