ArcelorMittal Galaţi iniţiază noi programe de plecări voluntare ale angajaţilor

Potrivit sursei citate, aceasta nu este singura măsură luată de către conducere pentru menţinerea competitivităţii combinatului, ci anumiţi angajaţi vor fi mutaţi în alte departamente şi se va renunţa la unele contracte cu firme terţe, lucrările urmând să fie făcute de către propriii angajaţi ai companiei.

"ArcelorMittal Galaţi continuă măsurile în vederea menţinerii competitivitaţii, îmbunătăţirii productivităţii, reducerii costurilor fixe, sporirii flexibilitaţii şi policalificării forţei de muncă. Principalele măsuri care vor fi implementate constau în: realocarea de angajaţi către Laminorul de Tablă Groasă nr. 1, reducerea volumului lucrărilor pentru companiile contractoare, lansarea unei scheme de plecări voluntare, precum şi continuarea programelor de studiu care să determine nevoia reală de forţă de muncă în toate sectoarele de activitate. Pentru a proteja slujbele propriilor angajaţi, combinatul va prelua din activităţile realizate de companiile contractoare şi le va redirecţiona către salariaţii săi", se arată în comunicatul de presă.

În plus, ArcelorMittal Galaţi anunţă deschiderea unei scheme de plecări voluntare numai pentru angajaţii din cadrul Departamentului Structural & Skill Pool, acestora urmând să li se ofere pachetele financiare în funcţie de vechime şi de venitul actual.

Managementul combinatului avertizează că nu va aproba cererile trimise de către angajaţii care au competenţe considerate a fi necesare pentru companie.

Combinatul siderurgic de la Galaţi a pierdut în ultimii 11 ani, după etapa privatizării, aproape 19.000 de angajaţi, toţi renunţând la locurile de muncă şi alegând plăţile compensatorii acordate de către ArcelorMittal.

În prezent, doar aproximativ 9.000 de oameni mai sunt salariaţi ai ArcelorMittal Galţi, faţă de peste 27.000, cât avea Sidex în 2001, înainte de privatizare. Cea mai consistentă parte a autodisponibilizărilor s-a făcut în primul an de după privatizare, cu sprijinul Executivului care a acordat plăţi compensatorii prin Ordonanţă de Guvern. Au urmat apoi mai multe serii de autodisponibilizări stimulate exclusiv din fondurile companiei. Astfel, până în 2006 au existat cinci scheme de plecări voluntare, combinatul ajungând să numere atunci 16.000 de salariaţi. Un an mai târziu, în 2007, compania siderurgică care cumpărase Sidex ajunsese la 14.000 de angajaţi, aproape jumătate faţă de cât număra în toamna lui 2001, la privatizare. Astfel de măsuri au fost luate şi în 2008, când alţi 1.000 de siderurgişti au ales salariile compensatorii, lucru întâmplat şi în 2009, an în care s-a înregistrat şi o perioadă critică pentru ArcelorMittal şi pentru salariaţii companiei.

Închiderea Uzinei Cocso-Chimice din acel an a însemnat deschiderea unei noi scheme, aplicată în special pentru cocsari, şi alţi angajaţi ai combinatului alegând însă să părăsească unitatea. În plus, în aceeaşi perioadă, administraţia combinatului i-a trimis pe toţi cei 12.600 de angajaţi în şomaj tehnic, pentru o perioadă de câte zece zile, prin rotaţie.

Până la sfârşitul anului, în combinatul de la Galaţi mai erau doar 9.500 de oameni care aveau contracte cu ArcelorMittal.

Astfel de procese s-au oprit pe parcursul anului 2010, dar au fost reluate în 2011, când noul program de plecări a fost cel care redus numărul angajaţilor combinatului siderurgic gălăţean la 9.000.

Combinatul Sidex Galaţi a fost privatizat în noiembrie 2001, fiind cumpărat de către compania anglo-indiană LNM Holdings NV, devenită ulterior ArcelorMittal. Valoarea tranzacţiei a fost de 70 de milioane de dolari, plătită în mai multe rate şi care a inclus angajamente din partea cumpărătorului pentru realizarea unor investiţii de 350 de milioane de dolari în diferite sectoare, în special în cele care ţin de protecţia mediului. În plus, la privatizare, măsura concedierilor colective a fost interzisă de către statul român în primii cinci ani de după preluarea combinatului.

Privatizarea a fost una controversată, vorbindu-se despre faptul că atunci când a fost administrată de către stat compania ar fi produs pierderi de un milion de dolari pe zi, din cauza firmelor-căpuşă. La doi ani de la perfectarea tranzacţiei, combinatul a început să înregistreze profit fără eforturi investiţionale majore. Acest lucru s-a întâmplat până la apariţia crizei economice, când ArcelorMittal Galaţi a anunţat că înregistrează pierderi importante. Compania a decis totuşi să continue investiţiile, alocând pentru refacerea unui furnal de pe platforma siderurgică peste 80 de milioane de euro, o sumă mai mare decât cea cu care achiziţionat întreg combinatul.