Arhiepiscopul Ciprului vrea să recupereze banii pierduţi de Biserică în restructurarea băncilor

"Ne-au jefuit. A fost pur şi simplu furt", a declarat arhiepiscopul într-un interviu pentru cotidianul american Wall Street Journal, referindu-se la banii pierduţi de Biserică în restructurarea băncilor.

Decizia Ciprului de a accepta condiţiile a costat Biserica zeci de milioane de euro şi a pus în lumină declinul influenţei uneia dintre cele mai puternice instituţii din istoria Ciprului, accelerat de alegerea în 2008 ca preşedinte al ţării a comunistului Dimitris Christofias.

Chrysostomos şi Christofias s-au întâlnit foarte rar, dar s-au criticat constant, mai ales în perioada crizei financiare, notează publicaţia.

După schimbarea regimului de la Nicosia, arhiepiscopul pare că vrea să recupereze parte din influenţa şi banii pierduţi.

Chrysostomos, numit în glumă de ciprioţi directorul general al companiei Biserica Ciprului, se întâlneşte acum frecvent cu preşedintele ţării, Nicos Anastasiades, vorbeşte mai des cu presa şi chiar încearcă să atragă investitori pe insulă. Şeful Bisericii şi-a schimbat chiar şi poziţia din timpul crizei, când susţinea că Cipru ar trebui să părăsească zona euro în loc să accepte condiţiile dure ale ajutorului extern.

Capii Bisericii au avut în mod tradiţional influenţă puternică în Cipru. Arhiepiscopul Makarios al III-lea a condus insula către independenţă faţă de Marea Britanie şi a devenit primul preşedinte al ţării în 1960. O lovitură de stat împotriva sa cu scopul de a uni Cipru cu Grecia a condus la o invazie a Turciei în nordul ţării, insula rămânând divizată ulterior.

Dar, în timp ce Makarios era un om de stat, Chrysostomos, aflat în fruntea Bisericii din 2006, este văzut mai mult ca un om de afaceri.

"Este considerată cea mai afaceristă faţă bisericească din Cipru", a declarat James Ker-Lindsay, profesor la London School of Economics specializat în Cipru şi regiunea învecinată. Potrivit unei glume la modă în Cipru, titlul arhiepiscopului ar trebui să fie de "director general al companiei Biserica Ciprului", a adăugat el.

În contextul prognozelor ca economia ţării să se contracte cu 4,8% în acest an, după un declin de 6% anul trecut, arhiepiscopul se confruntă cu dificultăţi familiare multor directori, de a obţine rezultate bune pe o piaţă în scădere.

Averea Bisericii din Cipru nu este cunoscută cu exactitate, însă Chrysostomos a evaluat activele controlate de Biserică la circa 4 miliarde de euro, un sfert din PIB anual al ţării.

Sfânta Arhiepiscopie a Ciprului are participaţii semnificative la mai multe companii mari listate la bursă, printre care Vassiliko Cement Works, singura industrie grea de pe insulă, Hellenic Bank şi producătorul de bere şi băuturi răcoritoare KEO.

De asemenea, este cel mai mare proprietar de pământ de pe insulă, însă valoarea acestui activ a scăzut puternic.

Investiţiile Bisericii în bănci au fost însă cele mai afectate de criza prin care trece ţara.

Pentru a primi banii de la zona euro şi FMI, Cipru a închis a doua mare bancă a ţării, Laiki Bank, şi a restructurat puternic cea mai mare instituţie de credit, Bank of Cyprus, convertind forţat mare parte din depozitele clienţilor în acţiuni.

"Cu ce drept s-au atins de banii deponenţilor? Şi investitorii şi-au pierdut capitalul. M-am opus cu toată puterea sufletului meu", a declarat arhiepiscopul.

Biserica a pierdut cel puţin 80 de milioane de euro când participaţia pe care o deţinea la Bank of Cyprus a ajuns în urma restructurării la aproximativ 2% din valoarea iniţială.

Arhiepiscopul nu ar fi apelat niciodată la ajutorul financiar al zonei euro, ci ar fi preferat o altă ţară ortodoxă: Rusia.

În 2011, când Cipru s-a aflat prima dată aproape de colaps financiar, Chrysostomos l-a sunat pe "fratele" Kirill, patriarhul Bisericii Ortodoxe a Rusiei, pentru a ajuta guvernul să obţină un împrumut de 2,5 miliarde de euro de la Kremlin.

Doi ani mai târziu, aceeaşi filieră a ajutat Cipru să obţină termeni mai buni la plata împrumutului, notează Wall Street Journal.

Arhiepiscopul şi-a schimbat, de asemena, şi poziţia privind reunificarea Ciprului, pe care acum o susţine, dar cu anumite condiţii, printre care retragerea populaţiei turce care a imigrat în nordul insulei după divizarea ţării.