Conferinţa ONU pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) au constatat totuşi că strategiile de investiţii din ultimele luni au menţinut pieţele deschise şi au promovat fluxurile de investiţii.
Raportul analizează măsurile guvernamentale în domeniul investiţiilor din intervalul noiembrie 2009-mai 2010 şi estimează că angajamentele publice totale ale statelor din G20, sub formă de achiziţii de acţiuni, împrumuturi şi garanţii, depăşeau, la data de 20 mai, 1.000 de miliarde de dolari.
Cel mai elocvent exemplu al unor astfel de măsuri este programul TARP de susţinere financiară a companiilor cu probleme din Statele Unite, de 700 miliarde de dolari.
Trezoreria SUA a anunţat în luna mai că programul TARP va costa în final circa 105 miliarde dolari după rambursarea fondurilor de către beneficiari şi creşterea preţului acţiunilor aflate în proprietatea statului, precum cele ale Citigroup.
Kathryn Gordon, analist la OCDE, consideră că susţinerea financiară de care au beneficat sute de companii financiare şi circa 20.000 de companii din afara acestui sector reprezintă în ultimă instanţă o discriminare pentru operatorii care nu au avut astfel de legături cu statul.
„Guvernele continuă să se angajeze în relaţii directe cu companii, iar acest fapt reprezintă un motiv de mare îngrijorare. Recunoaştem că aceste relaţii sunt neesare pe timp de criză, dar sunt o sursă de îngrijorare pentru investiţiile internaţionale”, a spus Gordon.
Potrivit UNCTAD şi OCDE, programele de salvare şi susţinere financiară au tendinţa să devină rigide, afectând fluxurile de investiţii.
„Aceste programe trebuie retrase de îndată ce condiţiile economice vor permite, pentru a arăta investitorilor locali şi străini că se revine la condiţii concurenţiale normale”, se arată în raport.
Studiul a fost comandat de statele G20 pentru summitul de la Toronto de la sfârşitul lunii iunie.