Avertismentul economiştilor: Creşterea pensiilor cu 40% ar duce la creşteri de impozite

O analiză semnată de academicianul Aurel Iancu, de Daniel Dăianu (Preşedinte, Consiliul Fiscal), de Ella Kallai (Ph.D, Sorbonne-Pantheon şi SUNY/New York.), de Valentin Lazea (Economist Şef, BNR) şi de Laurian Lungu (Ph.D, Cardiff Business School) priveşte modul în care Romînia poate avea redresare economică şi consolidare bugetară, în contextul pandemiei şi crizei economice.

„Marea provocare este cum să avem redresare, creştere economică cu consolidare fiscală/bugetară în anii ce vin.

România a început lupta contra virusului corona cu deficite bugetar şi extern (de cont curent) de peste 4% din PIB, între cele mai înalte din UE. Aceste deficite au limitat marja de acţiune a Guvernului.

În timp ce creşterile mari de deficit bugetar ale altor state din UE sunt cauzate de efecte ale pandemiei, aproape jumătate din deficitul probabil din acest an la noi este componentă să structurală, care nu ţine cont de poziţia ciclică a economiei. Cu cât cresc mai mult cheltuieli rigide (salarii, pensii, cheltuieli cu dobânzi) în buget, cu atât mai limitat devine spaţiul de a sprijini economia, de a limtă efecte sociale negative.,

România va avea în 2020 un deficit bugetar în jur de 9% din PIB, care include creşterea cu 14% a punctului de pensie. Ţări cu care ne comparăm adesea (Ungaria, Polonia, Cehia) vor avea deficite bugetare probabil de aceeaşi mărime. Dar este o diferenţă esenţială între a avea deficite bugetare de 8-9% din PIB preponderent că urmare a majorării unor cheltuieli permanente, cum este situaţia României şi situaţia de la vecini.

Bugete publice mai robuste devin o problemă generală în UE în raport cu provocările imense viitoare, inclusiv consecinţe ale aplicării noilor tehnologii (ce vor elibera masiv forţă de muncă) şi tranziţiei energetice, că expresie a politicilor statelor în faţa schimbărilor de climă şi de mediu. . Raportul privind Starea Uniunii, al preşedintelui Comisiei Europene, este elocvent în acest sens. Analize ale BCE şi ale altor bănci centrale fac referiri sistematice la aceleaşi provocări.

Este vital să fie evitată o creştere a punctului de pensie cu 40% în acest moment, pentru că economia nu o poate susţine. Dacă nu va fi evitată, consolidarea fiscală graduală, care să protejeze redresarea economică, ar deveni una forţată, dezordonată, dureroasă, cu creşteri imediate de impozite şi tăieri de cheltuieli. Economia şi-ar întrerupe relansarea şi ar reintră în recesiune în 2021. Pe termen mediu însă, o creştere a pensiilor, îndeosebi cu accent pe cele mici, este necesară, concomitent cu eliminarea distorsiunilor sistemului de pensii.

În 2021 trebuie să continuăm lupta cu pandemia şi să protejăm redresarea. Cum să realizăm aceste deziderate cu limitarea dezechilibrelor este marea provocare a politicii economice. Deşi regulile fiscale sunt suspendate în UE în 2020 şi 2021, este foarte puţin probabil ca pieţele să accepte deficite bugetare mari cauzate în principal de cheltuieli permanente, preponderent recurente, ani în şir şi aşteaptă anunţarea unui program credibil de consolidare fiscală/bugetară graduală încă din 2021

Redresarea economică în anii ce vin poate fi conciliata cu o corecţie macroeconomică, a deficitului bugetar. Corecţia deficitelor nu se poate face esenţialmente prin deprecierea cursului de schimb; este necesară o ajustare a deficitului bugetar.

O corecţie intempestivă ar submina relansarea economică. Corecţia ordonată reclamă un program pe câţiva ani, care să ducă deficitul bugetar sub 3% din PIB în 2024.

Programul de corecţie trebuie să fie agreat cu CE, România fiind în procedura de deficit excesiv.

Pasul de corecţie macroeconomică depinde de mersul economiei, de restrângerea cheltuielilor bugetare şi de creşterea veniturilor bugetare.

Se pot gândi combinaţii între ajustările de cheltuieli şi metode de creştere a veniturilor fiscale/bugetare. Utilizarea masivă de fonduri europene ar ajută într-o manieră hotărâtoare pasul anual al corectiei fiscale.

Oricum, regimul fiscal trebuie să fie echitabil şi aplicat corect. Iar cheltuirea banilor publici trebuie să fie transparenţă, responsabilă şi eficientă astfel încât să inducă conformarea la plata a contribuabililor.

În 2021 deficitul bugetar ar putea fi adus la o valoare în jur de 7% din PIB concomitent cu continuarea unor măsuri de combatere a crizei sanitare şi de sprijinire a economiei. O mare parte din aceste măsuri poate fi finanţată cu resurse europene.

Se pot raţionaliza cheltuieli acolo unde risipă este mare; creşteri de venituri finanţate de bugetul public trebuie să fie limitate în anii ce vin.

Trebuie avută în vedere problematica socială pe fondul robotizarii, eliberării de forţă de muncă; această implică existenţa de resurse în bugetele publice pentru sprijinirea economiei. Dar, deşi nu este realistă disponibilizarea unui număr mare de persoane din sectorul public într-o perspectiva imediată, cheltuielile bugetare cu aparatul de stat trebuie să fie restrânse.

Veniturile fiscale la noi sunt mult inferioare în raport cu ce este necesar şi se poate obţine. Plajă acestor venituri în noile state intrate în UE în 2004 şi 2007 este 30-38% din PIB, în timp ce în România nivelul este sub 27%. Polonia şi Bulgaria arată că reforma mecanismelor de colectare, informatizarea pot aduce la bugetul public puncte procentuale din PIB.

Efortul creşterii gradului de colectare a veniturilor concomitent cu creşterea eficienţei cheltuirii banului public reclamă, între altele, mai multă transparenţă, lupta contra evaziunii fiscale şi a practicilor neloiale de optimizare fiscală (ex: impozitarea să să se facă unde se realizează business-ul, nu unde este înregistrat), restructurarea şi informatizarea ANAF, reexaminarea scutirilor şi tratamentelor fiscale preferenţiale care au erodat baza de impozitare.

Fondurile europene au un rol cheie pentru a facilita corecţia bugetului. Nu numai că susţîn cererea agregată prin cheltuieli guvernamentale de câteva procente din PIB anual (net de contribuţia la bugetul UE), dar şi producţia internă; ar avea funcţie anti-ciclică esenţială. Banii europeni ar ajută şi finanţarea balanţei de plăţi. Fonduri europene importante ar susţine puternic activitatea firmelor private direct şi indirect.

Este vital că absorbţia de fonduri europene să fie cât mai mare în anii 2021-2024, când se impune consolidarea fiscală. De notat că resursele din Facilitatea europeană de redresare şi rezilienţa ar trebui folosite cu precădere în intervalul 2021-2023. Este imperativ că Planul naţional de redresare şi rezilienţa, ce trebuie trimis la Bruxelles până în aprilie 2021, să fie ambiţios, realist şi profesionist întocmit astfel încât să respecte cerinţele CE Consolidarea fiscală ne-ar apropia de intrarea în Mecanismul Cursurilor de Schimb 2 şi Uniunea Bancară, de aderarea la zona auro, în momentul încare economia va fi pregătită pentru aşa ceva.

Într-o perspectivă mai lungă, venituri bugetare superioare sunt necesare pentru a face faţă la alte crize, pentru a face economia mai robustă. Un buget public robust devine o prioritate pentru securitatea naţională având în vedere provocările viitoare. Să avem în vedere cât de puţîn se cheltuie în România pentru educaţie şi sănătate publică, pentru infrastructură critică. Cheltuielile pentru educaţie şi sănătatea publică sunt în fapt, în parte, investiţii în capital uman.

România nu trebuie să capete dependenţă structurală de fonduri europene pentru a trece prin perioade foarte dificile.

Economia viitorului va fi diferită faţă de cea de înainte de pandemie şi trebuie să fim pregătiţi pentru schimbările ce deja se produc, accelerate fiind de criză sanitară, de noi tehnologii şi de politicile statelor în abordarea schimbărilor climatice”, încheie analiza.