Banca Mondială îşi îmbunătăţeşte prognoza pentru România. Ce provocări subliniază raportul „Migration and Brain Drain”

Raportul remarcă creşterea economică de 4,7% din primul semestru, bazată pe consum, alături de şomajul aflat la minime istorice. Riscurile invocate în raport ţin de reducerea cererii în principalele pieţe pentru exporturile româneşti, în special Germania şi Italia, alături de politicile fiscale imprevizibile şi de o scădere a pieţii muncii, amplificată de migraţie. Un alt fenomen remarcat de Banca Mondială este decuplarea salariilor de productivitate, alături de creşterea deficitului de cont curent. Pe termen mediu, politica fiscală ar trebui să se preocupe de aragerea investiţiilor şi mai puţin de creşterea consumului. Instituţia mai recomandă reforme în administraţia publică şi companiile de stat, prdictibilitate în legislaţie, precum şi adoptarea unor politici menite să reducă discrepanţele din societate.

Banca Mondială previzionează, în studiu, că în Europa şi Asia Centrală creşterea economică încetineşte, creşterea regională fiind estimată la 1,8% pentru 2019, conform celei mai recente prognoze. Această estimare, cea mai pesimistă din ultimii patru ani, reflectă încetinirea creşterii atât în Federaţia Rusă, cât şi în Turcia, cele mai mari economii din regiune. Raportul constată, de asemenea, o creştere robustă în alte părţi ale regiunii inclusiv în ţările din Europa Centrală, Asia Centrală şi Caucazul de Sud.

Încetinirea creşterii din regiune este simultană cu o tendinţă descendentă globală şi subliniază nevoia de a stimula creşterea productivităţii şi de a spori investiţiile - care au scăzut în ultimul deceniu. Înrăutăţirea tendinţelor demografice – inclusiv reducerea populaţiei în vârsta de muncă – se adaugă la aceste provocări. Raportul analizează tendinţele de migrare şi oferă informaţii atât pentru ţările de destinaţie, cât şi pentru cele de origine.

„Migraţia poate să contribuie la prosperitatea din regiune” a spus Asli Demirguc - Kunt, economistul-şef al Băncii Mondiale pentru regiunea Europa şi Asia Centrală. „Migranţii tind, în mod disproporţionat, să provină din cadrul populaţiei active şi, de aceea, pot să reducă presiunile demografice prin mărirea dimensiunii forţei de muncă, creşterea productivităţii şi accelerarea creşterii economice.”

Ponderea imigranţilor din Europa a crescut rapid în ultimele patru decenii, unul din trei imigranţi din întreaga lume îndreptându-se spre Europa. Migraţia intra-regională este, de asemenea, ridicată în Europa şi Asia Centrală, 80% dintre emigranţi alegând să se mute în alte ţări din regiune. Cu toate acestea, opoziţia la migraţie este de multe ori puternică, deoarece beneficiile tind să fie pe termen lung, în timp ce costurile - inclusiv deplasarea şi şomajul - sunt imediate şi concentrate pentru anumite grupuri. Factorii de decizie trebuie să ajute aceste grupuri prin implementarea de programe de reconversie profesională a acestora şi ajustarea sistemelor de învăţământ pentru tineret, astfel încât să nu mai concureze cu imigranţii cu calificare redusă. Componentele unor astfel de eforturi ar putea să includă prestaţii sociale temporare şi ajutoare de şomaj, potrivit raportului.

De asemenea, migraţia dă naştere unor preocupări legate de „exodul creierelor”, al mâinii de lucru calificate din ţările de origine, deoarece persoanele cu un nivel superior de educaţie tind să emigreze mai des în cadrul regiunii. Persoanele absolvente de învăţământ superior reprezintă 55% din populaţia totală a emigranţilor din Bosnia şi Herţegovina, peste 40% din emigranţii din Armenia şi Letonia şi aproape 40% din populaţiile de emigranţi din Albania, Moldova, Macedonia de Nord, Republica Kârgâzstan, Kazahstan, România şi Tadjikistan. Astfel de tipare permanente reprezintă mai degrabă un simptom şi nu o cauză a problemei de bază.

Întărirea guvernanţei şi consolidarea instituţiilor din ţările de origine sunt politici pe termen lung care pot să abordeze cauzele de bază ale emigraţiei permanente. Politicile care vizează păstrarea forţei de lucru calificate includ promovarea sectorului privat şi stimularea creării de locuri de muncă, investiţiile în învăţământul superior şi creşterea oportunităţilor pentru femei în economie. O mai mare conectivitate este, de asemenea, un aspect important al creşterii implicării diasporei, deoarece este mai probabil ca emigranţii care rămân conectaţi cu ţara mamă să investească şi să se întoarcă. Raportul indică faptul că este mai probabil ca mărirea stimulentelor pentru a rămâne în ţara de origine să descurajeze migraţia externă comparativ cu politicile care limitează beneficiile din străinătate.