Banca Mondială: România are nevoie de investiţii substanţiale pentru tranziţia verde a întregii economii

În plus, pentru adaptarea la schimbările climatice ar putea fi nevoie de investiţii de încă 160 miliarde dolari (1,3% din PIB-ul cumulativ).

„Deşi finanţarea publică (inclusiv din fonduri UE) va juca un rol critic, România se confruntă cu constrângeri fiscale substanţiale, iar stimularea investiţiilor verzi din sectorul privat va fi esenţială. Având un spaţiu fiscal redus, va fi critic să se impulsioneze investiţiile private verzi prin semnale la nivel de preţuri (manifestate prin stabilirea preţurilor la carbon, cu instrumente cum ar fi ETS, taxe pe carbon şi reducerea subvenţiilor pentru combustibili fosili) care să direcţioneze investitorii către sectoare şi tehnologii mai curate”, se arată în raportul citat de Ziarul Financiar.

Atingerea ţintei Net0@2050 va aduce provocări substanţiale, necesitând acceptare la nivel politic şi din partea populaţiei. Pentru realizarea obiectivelor propuse de România, va fi nevoie de reduceri substanţiale de emisii în sectoare dificil de schimbat şi de o reducere suplimentară a emisiilor cu 96% chiar şi dacă este atinsă ţinta „Fit for 55”(reducerea emisiilor nete de de gaze cu efect de seră cu cel puţin 55 la sută până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990).

Raportul sustine că gospodăriile şi sectorul serviciilor sunt pregătite pentru o electrificare mai mare şi o eficienţă energetică îmbunătăţită, deşi va fi nevoie de sprijin suplimentar pentru a rezolva problema costurilor imediate ridicate pentru consumatorii mai săraci.

Sectorul rezidenţial şi sectorul serviciilor reprezintă împreună aproape 40% din cererea de gaze naturale la nivelul ţării, 50% din cererea de energie electrică şi 74% din cererea de servicii de încălzire. De asemenea, temperaturile în creştere vor impulsiona cererea de răcire şi vor modifica profilul sezonier al acesteia.

Pentru decarbonizare va fi necesară electrificarea aparatelor de gătit şi adoptarea pompelor de căldură pentru sistemele individuale de încălzire (preferabil pompe de căldură reversibile, care au capacitatea de a răci în timpul verii). În cazul gospodăriilor cele mai sărace, care în prezent se încălzesc cu lemne, impactul pompelor de căldură asupra facturilor de electricitate le-ar putea face inaccesibile, chiar şi în situaţia în care costurile de instalare ar fi acoperite complet din granturi.

Sistemele de încălzire districtuală, pentru cartiere mari şi centralizate pentru încălzirea clădirilor rămân o sursă importantă de încălzire în România, deşi baza de utilizatori a acestora a scăzut cu 85%, ajungând la numai 1,3 milioane de persoane, între 1992 şi 2020. Căldura regenerabilă cu temperatură scăzută din surse geotermale, solare, bioenergie şi deşeuri este disponibilă pe larg în multe regiuni din România, dar este în continuare nefolosită la potenţialul maxim din cauza capacităţii tehnice limitate şi nevoii de renovare şi adaptare a infrastructurii existente.

Potrivit Băncii Mondiale, pentru a trece de la consumul direct de combustibili fosili la o economie electrificată, bazată pe surse cu emisii scăzute de carbon, în România va fi necesară o tranziţie majoră, inclusiv un program masiv de electrificare.

În prezent, peste 70% din utilizarea totală de energie din România depinde de combustibilii fosili, sectorul transporturilor, industria şi încălzirea rezidenţială fiind principalii consumatori de combustibili cu emisii crescute de carbon. Pe de altă parte, numai 34% din generarea de energie electrică se bazează pe combustibili fosili, restul de 66% provenind din surse regenerabile.

Ce recomandă Banca Mondială:

-Intensificarea electrificării şi sporirea trecerii la alte tipuri de combustibil: Sporirea generării de energie din surse regenerabile la aproximativ 735 MW pe an până în 2030, reducerea constrângerilor legate de conectare şi a constrângerilor administrative, creşterea concurenţei şi a transparenţei pe pieţele en gros şi pe pieţele de echilibrare, redresarea progresivă a măsurilor de urgenţă care distorsionează preţurile şi care au fost adoptate în timpul crizei energetice din 2022 şi 2023, investirea urgentă în transmisie şi în interconectori internaţionali, dezvoltarea ţintită a resurselor de hydrogen

-Creşterea eficienţei energetice: Creşterea ritmului renovării de la 0,5 % în prezent la 3,4% din fondul de clădiri pe an, mobilizând investiţii de peste 1,6 miliarde euro pe an – peste 1 miliard euro pe an din investiţii private. Introducerea de produse financiare care să stimuleze atragerea de capital privat şi să crească stabilitatea pe piaţa de renovare pentru eficienţa energetică. Concentrare suplimentară pe companii şi pe industrie prin produse financiare

-Îmbunătăţirea managementului strategic al resurselor de apă: Îmbunătăţirea sistemelor integrate guvernamentale de management al resurselor de apă, îmbunătăţirea sistemelor de diagnostic legat de schimbările climatice, disponibilitatea apei şi contabilizarea apei, investiţii urgente în sisteme de stocare a apei şi irigaţii, integrarea valorii economice a apei în piaţa en gros de energie pentru a optimiza utilizarea apei pentru generarea de energie electrică şi elaborarea unor planuri de management al riscului la secetă/inundaţii.

-Accelerarea decarbonizării transportului: Atingerea ţintei din PNRR privind trecerea a 10% din transport de pe şosea pe calea ferată până în 2026 şi ţintirea unei treceri a 50% din transport până în 2050. Accelerarea electrificării flotei de vehicule rutiere printr-o serie de măsuri, ţintind ca 50% din înmatriculările noi de vehicule şi furgonete de călători să fie cu emisii zero până în 2030 şi 90% până în 2035 (inclusiv importurile de vehicule second-hand). În cazul camioanelor, depăşirea standardelor adoptate în prezent privind emisiile de CO2 pentru HDV noi este crucială, iar ţinta ar trebui să fie ca 70% din înmatriculările noi să fie cu emisii zero până în 2035 (inclusiv importurile de vehicule second-hand), cu o accelerare ulterioară.

-Îmbunătăţirea stimulentelor fiscal: Subvenţii reduse asociate cu energia pentru consumatori, introducerea stabilirii preţurilor la carbon prin alinierea poverii fiscale de mediu şi folosirea veniturilor provenite din taxa pe carbon pentru accelerarea tranziţiei verzi şi adoptarea de tehnologii verzi.