Bărbaţii care au jefuit Europa: procesul bancherilor care au sifonat 60 de miliarde de euro

În Marea Britanie scandalul „cum-ex”, numit astfel după complexele instrumente financiare folosite, nu s-a bucurat de prea mare atenţie, pe fondul dezbaterilor legate de Brexit, dar în Europa continentală Le Monde l-a descris drept „jaful secolului”, mass-media olandeză l-a numit „crimă organizată în costume în dungi” iar unul dintre informatorii germani spune că acum salută ieşirea Marii Britanii din UE, în speranţa că acest lucru ar putea slăbi influenţa băncilor de investiţii londoneze asupra instituţiilor financiare europene, relatează The Guardian.

Săptămâna aceasta, un fost bancher britanic de investiţii implicat în dezvoltarea schemei a oferit publicului, pentru prima dată, o perspectivă asupra modului de funcţionare a sistemului.

Vorbind la o instanţă regională din Bonn, Martin Shields, unul dintre cei doi foşti bancheri implicat în 34 de cazuri de fraudă fiscală gravă între 2006 şi 2011, a descris imaginea unei scene bancare londoneze care a ademenit oameni de ştiinţă strălucitori din universităţile de top din ţară şi i-a folosit pentru a-şi spori marjele de profit - fără a le vorbi despre consecinţele morale şi legale ale acţiunilor lor.

"Acesta a fost mediul în acea perioadă: o industrie financiară care - cel puţin din câte am putut vedea - era orientată spre optimizarea maximă a profitului", a declarat bancherul în vârstă de 41 de ani în faţa unei săli de judecată pline.

„Un instrument pentru atingerea acestui obiectiv a fost optimizarea impozitelor: evitarea impozitării pe cât posibil - şi valorificarea oricăror oportunităţi. Nu a fost abordarea câtorva ci mai degrabă o aşteptare clară a majorităţii băncilor majore şi a clienţilor lor. ”

Un geniu în matematică, Shields a acceptat o poziţie de junior la Merrill Lynch după ce a studiat ingineria, economia şi managementul la Universitatea Oxford, pentru că sala de tranzacţionare i-a oferit un mediu dinamic şi atrăgător. Nu a fost singur: din 120 de ingineri din grupul său de la universitate, a adăugat Shields, doar cinci şi-au practicat meseria.

Purtând un costum albastru bleumarin şi cel mai recent Apple Watch 5 cu o curea albă, Shields a folosit o prezentare Powerpoint pentru a prezernta instanţei „ecosistemul cum-ex” de lanţuri de tranzacţionare pe care le-a conceput şi controlat, despre care procurorii spun că au costat statul german 450 milioane de euro. Un traducător însărcinat să redea jargonul traderilor din City în limba germană s-a străduit să ţină pasul.

Recompensele financiare au fost uluitoare: pentru cei cinci ani în care Shields a practicat tranzacţii cum-ex prin intermediul vehiculului de investiţii Ballance Capital, cu sediul în Gibraltar, venitul său personal a fost de 12 milioane de euro. În 2010, Shields şi soţia sa au reuşit să achiziţioneze un conac de 9,7 milioane lire sterline, urmat de o reşedinţă de 6 milioane de euro pe Shrewsbury Road, cea mai scumpă stradă rezidenţială din Dublin.

Shields nu a răspuns direct acuzaţiilor de fraudă fiscală, dar a spus că regretă conceperea schemelor care au acumulat bani care altfel ar fi putut fi cheltuiţi pentru construirea de drumuri, spitale sau creşe.

El a luat „decizia dificilă” de a coopera, ceea ce îi creşte şansa de a scădea pedeapsa potenţială de 10 ani de închisoare. Co-acuzatul Nick Diable (39 de ani), care a lucrat cu Shields pentru a patra cea mai mare bancă din Germania, HypoVereinsbank (HVB), va face o depoziţie în proces, care ar putea dura până anul viitor.

Shields a declarat că tranzacţiile cum-ex au fost practicate la scară industrială în prima decadă a secolului XXI şi au implicat o vastă reţea de bănci, companii, brokeri, avocaţi şi consultanţi financiari.

Băncile şi instituţiile financiare pe care le-a menţionat în şedinţa de judecată de miercuri şi joi au inclus Clearstream AG, o filială deţinută 100% a Deutsche Börse AG, care procesează dividendelor şi despre care Shields pare să sugereze că a jucat un rol activ în menţinerea activităţii cum-ex.

Un purtător de cuvânt al Deutsche Börse, care a făcut obiectul unor percheziţii în august, a declarat că instituţia a cooperat cu autorităţile.

În timpul apariţiei lui Shields săptămâna aceasta, bancile din sală au fost pline de numeroşi avocaţi reprezentând bănci de top şi instituţii financiare care ar putea fi atrase în scandal, dacă judecătorul din Bonn decide că tranzacţiile cum-ex nu exploatau doar o lacună legală ci au încălcat legea.

Trei personaje menţionate în mărturie s-au remarcat prin absenţa lor din procedurile judiciare: şeful lui Shield şi ulterior partener de afaceri Paul Mora, renumitul avocat financiar german Hanno Berger, care ar fi adus cum-ex la HVB, precum şi cetăţeanul britanic Sanjay Shah, stabilit în Dubai, bănuit că a fraudat finanţele daneze folosind aceleaşi metode.

Până în 2015, Mora a fost directorul Cinnamon Club, un restaurant indian opulent, situat într-o clădire victoriană, popular în rândul politicienilor şi oamenilor de afaceri. Potrivit Die Zeit, restaurantul a fost locul unde s-au celebrat şi s-au sărbătorit mai târziu oferte cum-ex, iar un insider l-a descris drept „salonul cum-ex”. Mora a negat infracţiunile, spunând presei din Noua Zeelandă că toate tranzacţiile sale au fost „aprobate de experţi legali şi întreprinse în conformitate cu prevederile”.

În cadrul unor investigaţii separate în aceeaşi schemă, ministrul justiţiei din Renania de Nord Vestfalia a declarat că procurorii din Köln au pe rol 56 de cazuri cu aproximativ 400 de suspecţi legaţi de cum-ex.

Pierderile estimate sunt de aproximativ 31,8 miliarde euro în Germania, cel puţin 17 miliarde euro în Franţa, 4,5 miliarde euro în Italia, 1,7 miliarde euro în Danemarca şi 201 milioane euro în Belgia.