BNR forţează băncile să reducă dobânzile mari la conturile cu scadenţă de până la 30 de zile

În prezent, rata de lichiditate se calculează ca raport între lichiditatea efectivă, respectiv activele în funcţie de banda de scadenţă, şi lichiditatea necesară la valoarea nominală actuală ajustată cu soldul mediu al depozitelor pe fiecare bandă de scadenţă de pe ultimele şase luni înainte de raportare. Norma stabileşte că raportul trebuie să fie supraunitar.

Potrivit normei BNR, publicată miercuri în Monitorul Oficial, rata lichidităţii pentru prima bandă de scadenţă se va stabili ca raport între lichiditatea efectivă, adică activele cu scadenţă mai mică de 30 de zile, şi lichiditatea necesară la valoarea contabilă, adică totalul pasivelor la vedere. Astfel, lichiditatea necesară nu se va mai ajusta cu media conturilor la vedere pe ultimele şase luni, ci se va utiliza valoarea nominală a acesteia.

Practic, băncile trebuie să aibă acoperite prin active cu lichiditate imediată toate resursele atrase la vedere, fără a se mai ţine cont de stabilitatea acestor resurse în ultimele şase luni înainte de raportare.

Nerespectarea condiţiilor nu va fi sancţionată înainte de 1 spetembrie, astfel că băncile vor avea la dispoziţie o lună şi jumătate pentru a face ajustările necesare.

Băncile comerciale au utilizat conturile curente pentru a atrage resurse de la clientelă pe maturităţi mai lungi, oferind dobânzi condiţionate, în principal de suma din sold, similare celor de la depozitele la termen. Primele astfel de produse au apărut ca răspuns la introducerea impozitului de 16% pe câştigul din dobânzile la depozite, care nu se aplică şi pentru dobânzile la conturile la vedere.

BNR cere ca rata lichidităţii să fie peste 1, ceea ce înseamnă că aceeaşi valoare a activelor se va împărţi la o sumă mai mare, neajustată, pentru prima bandă de scadenţă, iar indicatorul va scădea sub limita impusă de reglementări. Adică, băncile va trebui să-şi reducă resursele atrase la vedere, respectiv să le transforme în depozite la termen, care vor ieşi din prima bandă de scadenţă, pentru a îndeplini cerinţele băncii centrale privind rata lichidităţii pe această maturitate.

"Obligaţiile bilanţiere cu scadenţă la vedere, cum sunt împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a României, conturile de corespondent ale instituţiilor de credit, depozitele la vedere ale instituţiilor de credit, împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit sau financiare, valori date în pensiune de pe o zi pe alta instituţiilor de credit sau financiare, conturile curente
creditoare ale clientelei, depozitele la vedere, conturile instituţiilor de credit, conturile organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, conturile (creditoare ale) societăţilor de bursă, conturi ale instituţiilor financiare, conturile clientelei, vor fi înscrise pe prima bandă de scadenţă la valoarea contabilă", potrivit normei publicate de BNR.

Noua normă prevede că şi datoriile aferente obligaţiilor bilanţiere vor fi înscrise pe prima bandă de scadenţă tot la valoarea contabilă.

Pe de altă parte, depozitele la termen vor fi în continuare repartizate pe benzi de scadenţe în funcţie de durata rămasă de scurs, la o valoare a lichidităţii ajustată cu soldul mediu.

"Soldul mediu va fi calculat pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor medii lunare aferente fiecărei categorii de obligaţii bilanţiere. Soldul mediu lunar se va calcula pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor aferente fiecărei categorii de obligaţii bilanţiere înregistrate la datele de 1,7, 15, 23 şi, respectiv, în ultima zi a lunii", se menţionează în norma BNR.

Depozitele la termen nu vor fi luate în considerare la determinarea lichidităţii necesare dacă valoarea nominală a resurselor atrase este mai mică decât soldul mediu din ultimele şase luni.