În loc de companii româneşti care să iasă în lume şi cu care într-adevăr România să conteze şi nu mână de lucru ieftină în berăriile din Veneţia. Căci ce au ajuns româncele dacă nu filipinezele Europei? „
Ce mă preocupă cel mai mult este că muncitorii din fabrici par că şi-au pierdut orizontul. Nu mai sunt interesaţi să muncească, să câştige mai mult. E doar o stare de supravieţuire şi atât”, spunea recent Dan Şucu, preşedintele grupului de mobilă Mobexpert într-o discuţie despre bugetul României în 2012.
Joburi pentru tineri şi locuinţe, scăderi de taxe pentru crearea de locuri de muncă, încurajarea tinerilor absolvenţi de universităţi să se stabilească în ţară prin subvenţionarea chiriilor, o perspectivă de viitor – scrie undeva despre asta în bugetul pe 2012?
Dar cine să se gândească la ce are nevoie ţara asta mâine, Adriean Videanu care îşi scrie iniţialele pe fundul piscinei de lângă palatul de 100 de camere sau câte or fi de la Snagov?
Tagma de absolvenţi de Spiru Haret care a populat birourile ministerelor în frunte cu Elena Udrea sau Traian Igaş, ministrul de interne cu bacalaureat la 24 de ani? Şefii comisiilor din Parlament unde trec bugetele de miliarde de euro ale ministerelor ca prin gară, care nu sunt în stare să pună nicio întrebare?
Nişte farisei cărora nu le pasă nici un milimetru de ceea este în jur, ci numai de exploatarea poziţiilor oficiale. Că doar nu trăiesc din salariul de ministru de 1.000 de euro.