BNR: o vulnerabilitate semnificativă pentru revenire este disciplina financiară laxă a companiilor

Cadrul economic post pandemie este marcat de incertitudine, iar perioada de revenire va fi caracterizată de costuri atât la nivel public (prin creşterea cheltuielilor, cu impact asupra deficitului bugetar), cât şi la nivel privat (prin activităţi economice diminuate şi venituri reduse), arată BNR. 

Banca Centrală a publicat luni Raportul semestrial asupra stabilităţii financiare.

În cazul României, revenirea economie după criza medicală va depinde şi de modul în care vor fi soluţionate vulnerabilităţile structurale existente. O vulnerabilitate structurală semnificativă constă în disciplina financiară laxă a companiilor din România. Aceasta se caracterizează, pe de o parte, printr-o valoare relativ ridicată a restanţelor la plată în economie şi, pe altă parte, printr-o pondere semnificativă a companiilor cu un nivel al capitalului sub valoarea minimă prevăzută de cadrul legal, necesarul acestora de recapitalizare fiind într-un cuantum semnificativ de aproape 34 miliarde euro.

Altă provocare structurală se referă la necesitatea evitării capcanei venitului mediu, prin căutarea de soluţii privind majorarea valorii adăugate produse în economie, inclusiv prin stimularea inovaţiei. Problema demografică şi inegalităţile din societate necesită la rândul lor soluţii pentru ca potenţialul de creştere economică să fie fructificat. În acest sens, mai amintim şi necesitatea ca rolul băncilor în finanţarea economiei să crească, dar în mod prudent, intermedierea financiară din România fiind pe ultimul loc în UE.

Crizele economice generate de epidemii au reprezentat până în prezent momente de răscruce pentru noi dezvoltări tehnologice, sociale şi economice. În cazul epidemiei SARS, utilizarea plăţilor digitale a înregistrat o creştere substanţială în China, marcând punctul de plecare pentru o economie digitalizată. Premisele unei astfel de creşteri au fost asigurate de o îmbunătăţire a infrastructurii de internet şi a accesului la serviciile bancare etc.

În cazul pandemiei curente, măsurile severe impuse de gradul ridicat de răspândire au redus interacţiunea umană la minimum, iar utilizarea serviciilor digitale, inclusiv în domeniul financiar, a crescut semnificativ. Supravieţuirea multor firme a depins de capacitatea acestora de digitalizare a serviciilor oferite, comerţul online a crescut dramatic, iar acesta a grăbit şi dezvoltarea de soluţii digitale pentru serviciile financiare oferite de către sistemul financiar tradiţional. Aceste modificări sunt foarte probabil să schimbe permanent comportamentul de consum, în special în rândul generaţiilor tinere, cu efecte benefice pe termen lung asupra bunăstării.

Firmele din sectorul knowledge intensive services şi high tech deţin numai 8 la sută din creditarea bancară (martie 2020), dar au o sănătate financiară peste media ansamblului companiilor nefinanciare, ceea ce ar indica necesitatea unei orientări mai ample a instituţiilor de credit către aceste domenii. Rentabilitatea utilizării activelor este superioară celei de la nivel agregat, în timp ce gradul de îndatorare este mai redus. Poziţia de lichiditate supraunitară este susţinută şi de o capacitate mai bună de recuperare a creanţelor, ceea ce s-a reflectat şi într-o posibilitate peste media sistemului de a acoperi cheltuielile operaţionale zilnice în ipoteza unor şocuri de lichiditate (163 de zile pentru high-tech, respectiv 214 zile în cazul knowledge intensive services, comparativ cu 133 de zile la nivel agregat).

Instituţiile financiare tradiţionale s-au îndreptat într-o mai mare măsură în această perioadă către soluţii digitale, însă această abordare nu este lipsită de provocări, precum creşterea riscului la atacuri cibernetice. Instituţiile care nu au realizat anterior acestui moment dezvoltări ale sistemelor informatice sunt, probabil, cele care vor înregistra în această perioadă şi cele mai mari costuri. Analiza instituţiilor de credit din EU mai puţin importante207 a arătat că adoptarea de soluţii digitale pentru serviciile financiare poate contribui în timp la reducerea semnificativă a costurilor şi îmbunătăţi profitabilitatea.

Sectorul Fintech se afla în plin proces de expansiune înainte de apariţia pandemiei COVID-19, deşi inegal atât la nivelul ţărilor, cât şi a tipurilor de tehnologii, servicii şi produse financiare. Criza actuală este de aşteptat să grăbească dezvoltarea sectorului şi chiar să conducă la o integrare mai rapidă a acestuia cu sistemul financiar tradiţional. La nivel european, se doreşte dezvoltarea unei noi strategii digitale în domeniul financiar208, respectiv a unui nou plan de acţiune209. Un segment aparte care ar putea lua amploare în contextul COVID-19 este cel al dezvoltărilor de metode alternative de plată, precum monedele stabile210, existând în acest moment o serie de proiecte aflate în diferite stadii de dezvoltare. Aceste mijloace de plată pot genera, însă, şi riscuri noi pe fondul lipsei unui cadru de reglementare, supraveghere şi monitorizare a acestora.

De asemenea, este necesar ca planul de politici şi măsuri îndreptate către combaterea efectelor economice generate de pandemie să încorporeze elemente legate de schimbările climatice (conceptul de green recovery). Această perspectivă este importantă având în vedere că schimbările climatice (de ex. evenimente meteo extreme) sunt de aşteptat să aibă un impact de o magnitudine ridicată asupra economiilor. Aceste provocări reclamă o implicare activă din parte autorităţilor, prin folosirea unor instrumente adecvate de natură fiscală sau monetară, astfel încât persistenţa şi intensitatea şocurilor produse de schimbările climatice să fie una cât mai redusă. Totodată, această probleme necesită o colaborare la nivel internaţional, însoţită de bugetarea adecvată la nivel naţional.

În cazul României, o strategie de prevenire a dezechilibrelor produse de schimbările climatice ar contribui la o utilizare mai eficientă a resurselor, comparativ cu situaţia aplicării unor măsuri de combatere a efectelor (cum ar fi despăgubirea producătorilor agricoli afectaţi de secetă). În acest context, o serie de măsuri ar putea fi în direcţia: (i) încurajării infrastructurii inteligente din punct de vedere climatic, (ii) dezvoltării şi adoptării tehnologiilor inteligente din punct de vedere climatic, (iii) sprijinirii adaptării la schimbările climatice, (iv) evitării investiţiilor în sectoarele cu emisii ridicate de carbon212. În plus, activităţile care produc emisii ridicate de carbon ar trebui taxate corespunzător, inclusiv prin eliminarea subvenţiilor acordate, iar o condiţionalitate pentru sprijinirea prin alte forme a acestora (inclusiv creditare) ar putea fi făcută pe baza unui angajament de reducere a emisiilor din partea acestora şi asigurarea unei tranziţii echitabile.

Un alt domeniu de importanţă strategică pentru economia Românei este cel agroalimentar, arată raportul. Evoluţiile care au fost înregistrate de acest sector în ultima perioadă, precum adâncirea deficitului comercial şi provocările la adresa lanţurilor de producţie care s-au materializat în contextul declanşării pandemiei COVID-19, au subliniat necesitatea alocării de resurse pentru dezvoltarea sustenabilă a acestui sector, inclusiv cu obiectivul asigurării securităţii alimentare. Importanţa alocată tehnologizării la nivel european se regăseşte şi în cazul sectorului agroalimentar, fiind alocate fonduri semnificative pentru implementare. Având în vedere decalajele înregistrate de România faţă de media europeană: ultimul loc în clasamentul european în domeniul inovaţiei (inclusiv în agricultură) , fragmentarea pronunţată a terenurilor agricole şi provocările care vor fi generate de schimbările climatice, beneficiile acestei viziuni europene sunt importante în cazul României. În plus, introducerea tehnologiilor digitale în agricultură şi industria alimentară sunt facilitate de: infrastructura de telecomunicaţii, numeroşi specialişti IT, acces bun la internet, o atitudine în general favorabilă a firmelor şi populaţiei în preluarea tehnologiilor digitale etc.