BNR, raport după şedinţa de politică monetară. Care sunt incertitudinile şi riscurile privind absorbţia fondurilor alocate României prin PNRR

Membrii Consiliului de Administraţie au evocat amânarea finalizării şi, implicit, a aprobării de către CE a Planului naţional de redresare şi rezilienţă, precum şi capacitatea instituţională şi istoricul realizărilor în domeniu ale României.

O sursă de incertitudini şi riscuri rămâne şi conduita politicii fiscale, date fiind necunoscutele privind amploarea, viteza şi instrumentele consolidării bugetare prezumate a se realiza gradual pe termen mediu – proces esenţial pentru necesara corecţie a dezechilibrului extern şi cu implicaţii favorabile asupra primei de risc suveran şi a costurilor de finanţare, au subliniat mai mulţi membri ai Consiliului.

Scumpirile, un alt motiv 

S-a arătat că incertitudinile sunt alimentate de constrângerile venite din volumul ridicat al cheltuielilor permanente şi din scumpirea recentă a unor materii prime, precum şi de impactul pozitiv exercitat asupra dinamicii veniturilor bugetare de o multitudine de factori, inclusiv de creşterea PIB nominal mult peste ipoteza din construcţia bugetară, care explică, de altfel, în bună măsură rezultatul execuţiei bugetare din primele cinci luni ale anului. În acelaşi timp, însă, recomandările emise recent de instituţiile europene în contextul procedurii de deficit excesiv prevăd o anumită dinamică a consolidării bugetare în intervalul 2021-2024, au observat unii membri ai Consiliului, precum şi un anumit tratament al veniturilor neanticipate, solicitând, de asemenea, implementarea de măsuri corective suplimentare. În aceste condiţii, coordonatele apropiatei rectificări bugetare şi, mai ales, strategia de consolidare bugetară prezumată a fi elaborată până în toamnă şi prezentată la CE sunt deosebit de importante din perspectiva caracteristicilor pe termen scurt şi mediu ale politicii fiscale, au considerat membrii Consiliului.

Evoluţia pandemiei şi a măsurilor restrictive asociate continuă însă să genereze, cel puţin în perspectivă apropiată, mari incertitudini şi riscuri la adresa previziunilor macroeconomice pe termen mediu, au convenit membrii Consiliului, date fiind încetinirea puternică a ritmului vaccinării pe plan intern şi tendinţa de creştere a ratei de infectare în unele ţări europene, pe fondul răspândirii rapide a variantei mai contagioase, Delta, a coronavirusului.

În ceea ce priveşte evoluţiile viitoare, membrii Consiliului au arătat că, potrivit celor mai recente informaţii şi analize, rata anuală a inflaţiei va creşte probabil mai pronunţat pe orizontul apropiat de timp decât s-a anticipat anterior, în condiţiile în care prognoza pe termen mediu publicată în Raportul asupra inflaţiei din mai 2021 indica un vârf de 4,1 la sută în septembrie-decembrie 2021 şi valori de circa 3 la sută pe parcursul anului 2022.

S-a observat că şi această nouă creştere mai accentuată a ratei anuale a inflaţiei are un caracter preponderent temporar, similar ascensiunii sale din semestrul I, ea fiind atribuibilă, aproape integral, acţiunii factorilor pe partea ofertei, de natură să genereze efecte de bază dezinflaţioniste considerabile pe parcursul anului următor. Determinante sunt majorările mai ample anticipate a fi consemnate de preţurile gazelor naturale şi ale energiei electrice în luna iulie 2021, cărora li se alătură scumpirea mai consistentă a combustibililor, în corelaţie cu ascensiunea cotaţiei petrolului. Efecte inflaţioniste ceva mai intense decât cele previzionate anterior sunt probabile şi în cazul segmentului LFO, inclusiv în contextul tendinţei de refacere a cererii venite din partea unor sectoare, pe fondul relaxării măsurilor restrictive.

Impactul inflaţionist al factorilor pe partea ofertei ar putea fi însă mai intens şi mai de durată, implicit de natură a afecta anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu, au atenţionat unii membri ai Consiliului, evocând posibile scumpiri mai mari ale preţurilor energiei, precum şi creşterile sincronizate ale cotaţiilor multor materii prime, alături de blocajele în lanţurile de producţie şi aprovizionare, ce alimentează inflaţia pe plan mondial. A fost semnalată şi posibila creştere a gradului de transferare în preţuri a costurilor crescute, inclusiv în contextul unor pierderi suferite anterior de firmele din anumite sectoare, precum şi pe fondul cererii reprimate ce se manifestă pe măsura ridicării restricţiilor.

O creştere mai amplă a ratei inflaţiei ar fi însă de natură să erodeze mai puternic venitul disponibil real al populaţiei, implicit să exercite efecte adverse mai mari asupra cererii de consum şi a celei agregate pe un orizont considerabil de timp, au subliniat mai mulţi membri ai Consiliului.

Totodată, s-a arătat că există premise favorabile pentru producţii peste aşteptări în cazul unor culturi agricole în acest an, iar cotaţiile internaţionale ale unor materii prime agro-alimentare au cunoscut recent corecţii descendente, cel puţin parţiale, ce vor fi probabil resimţite la nivelul IPC. S-a concluzionat că, deşi cresc ca relevanţă în acest context, riscurile la adresa anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu rămân în perspectivă imediată relativ scăzute, dar reclamă monitorizarea atentă a tuturor evoluţiilor.

Presiunile inflaţioniste ale factorilor fundamentali se vor evidenţia, însă, ceva mai devreme decât s-a anticipat în prognoza din luna mai, au convenit membrii Consiliului, dată fiind probabila reinversare în devans cu două trimestre a poziţiei ciclice a economiei. Totodată, activitatea economică este aşteptată să-şi continue creşterea în trimestrele II şi III, în ritmuri trimestriale ceva mai alerte decât s-a anticipat în luna mai, deşi în decelerare graduală faţă de primul trimestru, perspectivă ce face probabilă mărirea gap-ului pozitiv al PIB la mijlocul semestrului II 2021 la o valoare vizibil superioară celei indicate de prognoza pe termen mediu din luna mai.

În contextul amplului efect de bază asociat contracţiei economice din perioada similară a anului trecut, o asemenea creştere trimestrială implică majorarea considerabilă, la un nivel de două cifre, a dinamicii anuale a PIB în trimestrul II, urmată de scăderea ei moderată în intervalul următor, au remarcat membrii Consiliului.

În acelaşi timp, s-a observat că, potrivit evoluţiilor recente ale indicatorilor relevanţi, ambele componente majore ale cererii interne – consumul privat şi formarea brută de capital fix – contribuie probabil decisiv la creşterea abruptă a variaţiei anuale a PIB în trimestrul II, dar că un aport modest este posibil şi din partea exportului net, în condiţiile în care, majorarea consistentă a exporturilor din luna aprilie a devansat-o pe cea a importurilor de bunuri şi servicii.

Pe acest fond, deficitul comercial şi-a temperat uşor creşterea faţă de aceeaşi lună a anului trecut, în timp ce dinamica anuală a deficitului de cont curent s-a comprimat puternic, inclusiv cu aportul balanţelor veniturilor, rămânând totuşi superioară valorilor medii din 2019 şi 2020.