Lucrează de 12 ani de acasă, de când şi-a început cariera. Are un job în IT şi colegi răspândiţi în toată Europa. Lucian Stănescu ne-a povestit cum arată o zi din viaţa unui aşa-numit ”telesalariat”, în contextul în care mii de angajaţi români lucrează de acasă pentru prima dată din cauza noului coronavirus.
„În general, Încerc să am programul cât mai fix, încep cam în jurul orei 11 şi termin în jurul orei 7 şi jumătate, 8 seara. Pentru mine e destul de important să îmi fac o rutină şi am observat că asta îi ajută şi pe foarte mulţi să simtă că, de fapt, ei nu rămân acasă, că intră efectiv într-un birou. 03:49 + 03:54 Mă asigur că înainte să îmi încep programul eu mă spăl, mănânc, mă îmbrac, la fel cum m-aş îmbrăca dacă aş ieşi afară, de exemplu”, afirmă Luci Stănescu, angajat IT.
Există şi capcane pentru cei care sunt la început în experimentul muncii de acasă. Unii nu asociază casa cu munca, aşa că îşi ocupă timpul de lucru cu treburi casnice, nu încep şi nu termină munca la timp şi nu mai sunt la fel de productivi ca la birou. Există şi opusul.
„Din experienţa mea, pot spune că oamenii au tendiţa să cadă într-una din două extreme: ori, aşa cum ai spus şi tu, acasă nu asociază cu lucratul practic să fie foarte puţin prodictivi, să se întrerupă foarte des să facă diverse treburi casnice, să nu înceapă la timp, să nu termine la timp, să plece practic de la birou, deşi acasă practic devine un birou în contextul ăsta sau în cealaltă extremă. Pentru că nu mai sunt deranjaţi de colegi, nu mai sunt întrerupţi de colegi, interacţiunea cu colegii este mult mai mică şi au tendinţa unii oameni să lucreze foarte mult, să lucreze mult mai mult, ceea ce de fapt nu este sustenabil nici măcar pe termen scurt şi, drept urmare, după opt ore de lucrat foarte intens să ajungă să fie foarte obosiţi la sfârşitul zilei, mult mai obosiţi decât dacă lucrau la un birou”, continuă angajatul.
Atenţie însă: în condiţii normale, socializarea cu prietenii în afara casei este esenţială pentru starea de bine a celui care lucrează remote.