Câte firme din România includ reciclarea în procesele lor de producţie? Unele judeţe au peste 100, altele nu au nici măcar 10

„Activitatea de colectare/tratare/reciclare a deşeurilor este o activitate care se autorizează din punctul de vedere al protecţiei mediului, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1798 din 19 noiembrie 2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, de către Agenţia pentru Protecţia Mediului de pe raza administrativă a judeţului/municipiului Bucureşti unde este punctul de lucru/se desfăşoară activitatea. La momentul actual, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului nu deţine o listă/situaţie centralizată la nivel naţional“, spun reprezentanţii ANPM, ca răspuns la solicitarea ZF.

Prin urmare, Ziarul Financiar a direcţionat către filialele ANPM din fiecare judeţ al ţării solicitarea de a transmite lista centrelor de reciclare din judeţul respectiv şi materialele implicate în procesul de reciclare.

Cu excepţia a şase judeţe, toate celelalte agenţii au transmis liste cu operatorii economici care deţin coduri de colectare de deşeuri de la terţi şi recuperare a materialelor. În lipsa acestor coduri, o companie nu poate recicla materialele colectate.

Hârtie şi carton care devin cofraje de ouă, lemn din care se fac paleţi recondiţionaţi, plastic care se transformă în tacâmuri de unică folosinţă, folii şi tăviţe, deşeuri din ulei care devin săpun artizanal, textile care ajung în componenţa saltelelor, biomasă din care se fac cărămizi sunt doar câteva exemple care ilustrează modul în care companiile din producţie transformă materialele reciclate şi le dau o a doua viaţă.

Datele relevă că, în vreme ce în unele judeţe există peste 100 de companii care includ reciclarea în procesul lor de producţie, în altele numărul lor nu ajunge nici la zece. Caraş-Severin este singurul judeţ în care nu există niciun centru în care se reciclează materiale, ci doar agenţi economici care le colectează, potrivit datelor transmise de reprezentanţii Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului din judeţ.

„Distribuţia firmelor autorizate ca «reciclatori» nu ilustrează neapărat şi distribuţia cantităţilor reciclate. Acolo unde există mari unităţi de producţie care includ deşeuri în procesul tehnologic, este normal să existe firme mai mici autorizate ca reciclatori care, de fapt, pregătesc deşeurile pentru aceşti procesatori mari. Sunt şi foarte multe firme care aleg să obţină această autorizaţie pentru că au acces la nişte beneficii de tipul unor subvenţii private pentru colectare şi reciclare. Asta nu înseamnă neapărat că ele chiar reciclează; realitatea se vede în raportările lor cantitative. Acurateţea acestor raportări este un subiect distinct“, spune Raul Pop, manager de programe în cadrul ONG-ului Ecoteca.

Potrivit datelor de la jucătorii care cunosc piaţa reciclatorilor, circa 80% dintre firmele care obţin aceste autorizaţii vizează doar obţinerea beneficiilor, fără a se ocupa efectiv de reciclare.