Ce spun investitorii în titlurile Centenar - „statul ne cam fură” - şi ce îi sfătuiesc funcţionarii

MEDIAFAX vă propune o mică incursiune în atmosfera pieţei de titluri de stat, unde investitorii şi funcţionarii au opinii divergente faţă de această ofertă. Spre exemplu, câţiva investitori cred că banii sunt mai în siguranţă la bănci decât în visteria statului, în timp ce funcţionarii sunt extrem de preocupaţi de corectitudinea procedurilor.

O zi călduroasă de iunie, la un oficiu poştal din centrul Capitalei. Două angajate ale instituţiei, îmbrăcate cu halate albastre şi cu zâmbetele „la purtător”, se ocupă de clienţii oficiului, veniţi de partea cealaltă a tejghelei.

Era de aşteptat ca la 10 dimineaţa oficiul postal să fie plin, dar la rând nu se aflau decât câteva persoane. „Cum îl chema pe domnul care a făcut reclamaţie zilele trecute?”, întreabă, dintr-o încăpere îngustă, unde părea să încapă cu greu un birou, o doamnă roşcată. Pe un dulap de metal gri, în care una dintre angajate scotocea după documente, era lipit un afiş cu titulatura „Aici se pot cumpăra titluri de stat. Program Tezaur - ediţia Centenar aferent lunii iunie 2018”.

După 15 minute de stat la rând, investitorul ajunge în faţa unei tejghele atât de înalte, că aproape trbuie să se ridice pe vârfuri. „Fiţi amabilă, vă rog, m-ar interesa câteva detalii despre emisiunea de titluri de stat pentru poulaţie”, spune omul. „Sigur! Se poate cumpăra un titlu de stat începând cu valoarea de un leu până la 10.000 de lei. Dobânda este de 5% pe an, deci nu e ca la bancă - împărţită la 12 luni. E 5% pe an, iar timp de cinci ani nu se poate scoate nimic. După cinci ani de zile mergeţi cu titlul la BNR, Statul, el e, BNR-ul, şi vă ridicaţi banii plus dobânda”, îi răspunde una dintre angajate.

Este întrebată cum se procedează în cazul schimbării actului de identitate în această perioadă, ce măsuri se iau. Răspunsul vine prompt: „Dacă în această perioadă se schimbă buletinul, aduceţi documentaţia respectivă precum că aţi schimbat buletinul. Aveţi un certificat de naştere sau ceva care a rămas ca dovadă, pe numele vechi”.

Pentru funcţionar, cea mai importantă este respectarea cu stricteţe a procedurilor de completare. „Este ca o filă de cec, în dublu exemplar, pe cel albastru îl luaţi cu dumneavoastră. Se completează cu foarte mare atenţie, cu toate datele, adresă, număr de telefon, adresă de e-mail etc. - nu avem voie să greşim. Trebuie completat corect, fără nicio greşeală, ştersătură sau tăietură, numai aşa se pot cumpăra. Se completează aici, în oficiul poştal, din pricina faptului că trebuiesc completate fără nicio greşeală”, continuă angajata oficiului poştal aproape pe nerăsuflate.

„Titlurile astea sunt de vânzare până la sfârşitul lunii iunie şi câteva zile din iulie şi se scot la vânzare odată la nu ştiu cât timp. De când s-au scos la vânzare şi până acum am vândut trei bucăţi. Am avut şi de două milioane (n.n.- 200 de lei), de 10.000 de lei, ieri... fiecare ia cât îl ţine buzunarul”, intră în vorbă o altă angajată, care deşi servea un client era atrasă de subiectul titlurilor de stat. „Dacă vreţi mai multe detalii vă trimit la şefa, care s-a ocupat chiar ieri de vânzarea unui titlu de 10.000 de lei”, continuă angajata Poştei.

Diriginta oficiului bucureştean era chiar doamna roşcată din biroul cel strâmt, care oferă toate detaliile cerute de investitori. „Fiecare trebuie să vină personal; se pot achiziţiona şi prin intermediul altei persoane, dar asta înseamnă să fie făcută în baza unei procuri la notariat în care să fie specificat exact pentru ce. Termenul este de cinci ani, dobânda este de 5% pe an, dar în timpul acesta nu se pot retrage banii, nu se poate face nimic. Dacă se schimbă documentul de identitate, se va face dovada pentru că se înregistrează CNP-ul, numărul de buletin, e-mailul”, spune diriginta oficiului poştal.

„O acţiune este un leu. Se pleacă de la un leu, până la maxim 100.000 de lei. Nu este voie să se depăşească 100.000 de lei. Nu ştim cum arată titlurile de stat, în formă fizică nu rămâne decât formularul completat şi chitanţa pe care v-o eliberăm. Atât. Şi probabil că urmează să vă dea între timp ei altceva, nu ştiu. Formularul ţine locul, acesta este formularul de subscriere”, continuă şefa oficiului. „Să ştiţi că vine lumea, sunt persoane interesate. Am avut şi mai vin. Cea mai mare sumă am avut-o ieri, 10.000 de lei, am înţeles că sunt sume şi mai mari, acum aşteptăm, vedem”...

La un alt oficiu, funcţionarul de după tejghea îşi împărtăşeşte propria experienţă. „Da, să ştiţi, eu sunt de acord - dacă aş avea acum nişte bani, dar noi de la poştă nu prea avem bani - eu aş lua titluri de stat. Dar, aşa, la bancă, îţi ia din sumă. Că trebuie să plăteşti comisioane de administrare şi alte servicii, practic rămâi tot cu aceaşi sumă. Eu ştiu că am avut şi am păţit-o”, a spus angajatul oficiului.

De cealaltă parte, investitorii sunt indecişi. „Eu cred că m-aş duce să cumpăr titluri de stat. Chiar dacă nu ştiu ce presupun, aş depune unde e dobânda mai mare. Nu am încredere în stat, ce-i drept, îţi dai seama că mergi unde e dobânda mai mare, dar prima dată m-aş interesa să ştiu dacă nu cumva pot să îi pierd, pentru că cu statul din ziua de astăzi nu se ştie”, spune o doamnă blondă cu ochelari căreia ofiţerul oficiului poştal îi număra pensia în valoare de 760 de lei.

„Unde e mai sigur? Trebuie să te orientezi şi unde e mai sigur. N-am încredere în stat pentru că te fură. Eu cred că aş depune banii la bancă, chiar dacă dobânda este mai mică, acolo e mai sigur”, intervine un domn care s-a întrerupt din butonatul telefonului.

E o experienţă interesantă să ieşi la cumpărături de titluri de stat. Entuziasmul oamenilor aproape că te convinge să-ţi investeşti economiile în astfel de plasamente financiare.