ANALIZĂ  Chiar dacă Rusia va pierde războiul, America va avea de înfruntat adversari periculoşi în viitor: Iran, India şi China

Rusia este implicată într-un conflict armat cu Ucraina şi NATO, care ameninţă să se transforme într-un război transcontinental. Chiar dacă va pierde, există pericolul, ca pe termen lung, Occidentul să se înfrunte cu alţi adversari asiatici mai periculoşi - Iran, India şi China. 

Aceste trei mari puteri asiatice primesc gaz ieftin şi se dezvoltă infrastructural cu trecerea timpului, în vreme ce Europa este în pană energetică după ruperea relaţiilor energetice cu Rusia. 

Războiul din Ucraina a prins Uniunea Europeană, în special Germania, nepregătită, fără să găsească rapid surse alternative de energie. 

În ciuda sancţiunilor economice şi a presiunii diplomatice din partea Occidentului, Rusia nu renunţă la ambiţiile sale expansioniste şi la sprijinul acordat regimurilor autoritare din Siria şi Belarus.

Cu toate acestea, mulţi analişti  şi liderii pro-Occident, printre care şi Volodîmîr Zelenski, preşedintele Ucrainei, consideră că Rusia nu are şanse să câştige acest război, având în vedere inferioritatea sa militară şi tehnologică faţă de aliaţii săi. De asemenea, Rusia se confruntă cu probleme interne grave, cum ar fi corupţia, protestele, scăderea nivelului de trai (potrivit Reuters) şi dependenţa de exporturile de hidrocarburi.

Hidra totalitarismului nu poate fi răpusă uşor - "tai un cap, cresc alte trei capete în loc" 

Dar chiar dacă Rusia va pierde războiul, America va avea de înfruntat adversari periculoşi în viitor: Iran, India şi China. Aceste ţări au beneficiat de livrarea gazului ieftin de către Rusia, care le-a permis să îşi dezvolte economiile şi să îşi consolideze poziţiile pe scena internaţională.

Asta dacă războiul din Ucraina s-ar încheia.

Banii obţinuţi din exportul de gaze şi petrol pot îmbogăţi Rusia, iar Kremlinul ar putea continua să prelungească conflictul de agresiune în Ucraina pentru multe decenii, producând armament cu componente de pe piaţa neagră.  

Iranul este de acord să importe 3,3 miliarde de metri cubi/an de gaz rusesc prin Azerbaidjan. 

India acţionează ca un hub pentru petrolul rusesc, căci embargoul occidental îi permite lui New Delhi să cumpere ţiţei de la Moscova la preţuri mici şi să vândă produse rafinate la preţurile pieţei, scrie Le Monde. 

În aprilie 2023, India cumpărase aproape 2 milioane de barili de petrol rusesc, iar China - 1,5 milioane de barili, dar potrivit graficului de pe BBC, a urmat o uşoară scădere de exportare.

Livrările de petrol rusesc către China în acest an vor creşte cu 40%, a declarat luna trecută viceprim-ministrul Alexander Novak, citat de The Moscow Times. 

Fundaţia Carnegie pentru Pacea Internaţională se întreabă dacă exportul de gaz către China poate compensa pierderea Europei ca client pentru Rusia după distrugerea conductelor Nord Stream. 

Chiar dacă Power of Siberia 2 este implementat cu succes, acesta nu va putea compensa pe deplin pierderea pieţei europene, crede Sergey Vakulenko. 

În orice caz, cele trei puteri militare vor fi problematice pentru supremaţia americană. 

"Axa gazului şi petrolului rusesc"

Iranul este un rival tradiţional al Americii în Orientul Mijlociu, care susţine mişcări islamiste radicale şi îşi urmăreşte programul nuclear controversat.  

India este o putere emergentă în Asia, care are o populaţie de peste 1,3 miliarde de oameni şi o economie în plină creştere. Ţara cu cea mai mare populaţie ar urma să primească gaz ieftin de la Rusia prin conducta Turkmenistan-Afganistan-Pakistan-India (TAPI), care traversează teritorii instabile şi aflate sub influenţa talibanilor. În 2023, proiectul este încă blocat. Dar este o ţară în continuă creştere. 

China este cel mai mare competitor al Americii pe plan global, care are o economie puternică şi o armată modernizată. China a primit gaz ieftin de la Rusia prin conducta Power of Siberia, care leagă Siberia de nord-est de China de nord-est din 2019. Acest lucru i-a permis să îşi reducă poluarea şi să îşi sporească influenţa în regiune. 

Din 2014, cele două ţări aliate au semnat un acord pe 30 ani,  prin care Beijingul să fie alimentat cu gaz rusesc în valoare de 400 miliarde de dolari. 

Rezultatele se cam văd pentru oricine călătoreşte la Shanghai. 

China ameninţă securitatea şi pacea în Pacific, având intenţia de a anexa Taiwanul, în vreme ce Coreea de Nord (considerat de mulţi analişti geopolitic ca statul marionetă al Beijingului) a devenit un pericol pentru Japonia şi Coreea de Sud după testele cu rachete balistice ce au devenit tot mai dese.

Rusia s-a îmbogăţit de pe urma gazului ieftin, pe care l-a vândut la preţuri subvenţionate acestor ţări.

În schimb, a primit materiale strategice, cipuri şi armament de pe piaţa neagră, care i-au permis să îşi menţină capacitatea militară, să continue agresiunea în Ucraina şi să îşi sprijine aliaţii. Astfel, Rusia a creat o reţea de parteneri care îi pot oferi sprijin politic şi economic în caz de conflict cu Occidentul.

Ce efective militare au cele trei mari puteri asiatice? 

China, India şi Iran au armate diferite în ceea ce priveşte dimensiunea, dotarea şi capacitatea lor. China are cea mai mare armată din lume, cu aproximativ 2 milioane de soldaţi activi şi un buget militar de peste 200 de miliarde de dolari.

India are a doua cea mai mare armată din lume, cu aproximativ 1,4 milioane de soldaţi activi şi un buget militar de peste 70 de miliarde de dolari.

Iranul are o armată mai mică, cu aproximativ 500.000 de soldaţi activi şi un buget militar de peste 20 de miliarde de dolari.

China şi India au o dispută de frontieră care a dus la confruntări armate în ultimii ani.

Cele două părţi au încercat să rezolve conflictul prin dialog, dar nu au ajuns la o soluţie convenită de comun acord.

Iranul a semnat recent un acord strategic de cooperare cu China pentru a consolida relaţiile bilaterale şi a contracara presiunea americană.

Fiecare armată are avantaje şi dezavantaje în funcţie de factori precum tehnologia, echipamentul, pregătirea, doctrina şi aliaţii.  

China are avantajul de a avea cea mai mare armată din lume, cu o gamă largă de arme avansate şi echipamente, cum ar fi tancuri, avioane de luptă, rachete balistice şi drone. China are, de asemenea, o influenţă diplomatică şi economică semnificativă în regiune şi în lume. Dezavantajele armatei chineze includ lipsa de experienţă de luptă recentă, dependenţa de importuri de petrol şi materii prime, vulnerabilitatea la atacuri cibernetice şi spaţiale şi provocările interne precum corupţia şi nemulţumirea socială.

India are avantajul de a avea o armată bine instruită şi profesionistă, cu o experienţă de luptă îndelungată în diferite terenuri şi scenarii. India are, de asemenea, o industrie de apărare dezvoltată şi o capacitate nucleară credibilă. India are relaţii strânse cu Statele Unite şi alte ţări democratice din regiune şi din lume. Dezavantajele armatei indiene includ problemele bugetare şi logistice, întârzierile şi deficienţele în achiziţiile de arme, lipsa de interoperabilitate între diferitele ramuri ale forţelor armate şi provocările externe precum terorismul transfrontalier şi disputa cu Pakistanul.

Iran are avantajul de a avea o armată motivată şi devotată, cu o doctrină defensivă bazată pe războiul asimetric şi pe rezistenţa populară. Iranul are o industrie de apărare autonomă şi o capacitate nucleară latentă. Iranul are aliaţi regionali precum Siria, Hezbollah şi miliţiile pro-iraniene din Irak şi Yemen. Dezavantajele armatei iraniene includ izolarea diplomatică şi economică din cauza sancţiunilor americane şi internaţionale, lipsa de arme moderne şi sofisticate, dependenţa de importuri de alimente şi medicamente şi provocările interne precum protestele sociale şi diviziunile politice. 

Ce ar însemna ca aceste patru ţări să devină mai dezvoltate?

Acest lucru depinde de perspectiva din care privim. Din punct de vedere economic, ar însemna o creştere a producţiei, a veniturilor, a consumului şi a comerţului.

Din punct de vedere social, ar însemna o îmbunătăţire a calităţii vieţii, a sănătăţii, a educaţiei şi a securităţii.

Din punct de vedere politic, ar însemna o consolidare a suveranităţii, a influenţei şi a cooperării.

Din punct de vedere ecologic, ar însemna o creştere a presiunii asupra resurselor naturale, a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a riscurilor de degradare şi catastrofe.

O ameninţare gravă pentru America şi Europa? Sau o oportunitate pentru progres şi pace?

 Acest lucru depinde de modul în care aceste patru ţări îşi gestionează dezvoltarea şi relaţiile cu restul lumii.

Dacă aceste patru ţări vor urmări o dezvoltare sustenabilă, inclusivă şi responsabilă, respectând drepturile omului, statul de drept şi normele internaţionale, atunci ar putea contribui la stabilitatea şi prosperitatea globală.

Dacă aceste patru ţări vor urmări o dezvoltare agresivă, egoistă şi nerespectuoasă, încălcând drepturile omului, statul de drept şi normele internaţionale, atunci ar putea genera instabilitate şi conflict la nivel regional şi global.

Ar putea veni partide liberale la guvernare în aceste patru ţări dacă vor deveni mai dezvoltate?

Acest lucru depinde de gradul de democratizare şi de pluralism al acestor ţări.

Dezvoltarea economică nu implică automat dezvoltarea democratică.

• Există exemple de ţări care au cunoscut o creştere economică rapidă fără a se democratiza sau chiar regresând din punct de vedere politic.
• Există şi exemple de ţări care au cunoscut o tranziţie democratică fără a se dezvolta economic sau chiar stagnând din punct de vedere economic.
• Există şi exemple de ţări care au reuşit să combine dezvoltarea economică cu cea democratică, dar acest lucru necesită condiţii favorabile şi eforturi susţinute.

Partidele liberale pot veni la guvernare în aceste patru ţări dacă există o cerere populară pentru valorile liberale, dacă există o ofertă politică credibilă şi competitivă pentru aceste valori şi dacă există un cadru instituţional care să permită alegeri libere şi corecte.

Ce trebuie să facă America? 

America trebuie să fie conştientă de aceste provocări şi să îşi adapteze strategia pentru a contracara influenţa Rusiei şi a aliaţilor săi.

Trebuie să îşi consolideze relaţiile cu aliaţii europeni şi asiatici, să promoveze democraţia şi drepturile omului, să sprijine dezvoltarea surselor alternative de energie şi să investească în inovaţie şi securitate cibernetică.

Numai aşa, America va putea să îşi păstreze rolul de lider mondial şi să asigure pacea şi stabilitatea globală.

Pe de altă parte, dezvoltarea Chinei, Iranului şi Indiei le-ar facilita creşterea nivelului de trai şi accesul la educaţie, precum şi la informaţiile din Occident. 

Probabil că dacă mai mulţi indieni, chinezi şi iranieni ar avea acces la internet şi ar învăţa să folosească VPN pentru a accesa presa occidentală, ar începe să se răzvrătească împotriva regimurilor totalitare, fie prin revoluţii, fie pe cale paşnică - lent, dar sigur - prin educare şi reforme începute la nivel local. 

Anul trecut, au fost proteste intense în Iran, India, China şi în Rusia. 

În final, progresul tehnologic şi creşterea nivelului de trai  ar putea duce la creşterea gradului de libertate, căci şi Europa de Vest a trecut prin aceeaşi experienţă în tranziţia de la monarhiile absolute la democraţii liberale, la fel cum şi Europa de Est a experimentat trecerea de la totalitarismul comunist la democraţie şi capitalism.  

Sursa Foto - Google Earth