China promite finanţări de peste 20 de miliarde de dolari unor ţări din Orientul Mijlociu

Ţările vizate de ajutorul financiar sunt Palestina, căreia îi vor fi acordate 15 milioane de dolari, Iordania, Liban, Siria şi Yemen - cea mai saracă ţară din Orientul Mijlociu. Cele patru din urmă îşi vor împărţi 91 de milioane de dolari.

„Ar trebui să ne tratam unii pe alţii cu sinceritate, să nu ne temem de diferenţe, să nu evităm problemele şi să avem discuţii ample cu privire la fiecare aspect al politicii externe şi de dezvoltare”, a declarat Xi Jinping, în cadrul Forumului chinezo-arab de la Beijing.

În plus, va fi înfiinţat un consorţiu de bănci chineze şi arabe care va avea rolul de a finanţa proiecte de reconstrucţie economică, de infrastructură şi de revitalizare industrială. Domeniile vizate sunt cel al tehnologiei, finanţelor, cel digital, al inteligienţei artificiale şi cel energetic - un domeniu extrem de important pentru China, care-şi importă cea mai mare parte a resurselor energetice din Orientul Mijlociu. În cazul celei din urmă însă, nu este vorba doar de petrol, ci şi de gaze naturale.

Nu în ultimul rând, China intenţionează să dezvolte discuţiile cu privire la un acord de liber schimb cu ţările Orientului Mijlociu, de unde intenţionează să importe mărfuri în valoare de 8.000 de miliarde de dolari pe parcursul următorilor cinci ani, relatează China Daily.

Finanţarea - care are şi un vădit rol de a creşte rolul geopolitic al Chinei în regiune - este o componentă a proiectului mult mai amplu denumit One Belt, One Road (Noul Drum al Mătăsii) al Chinei. De altfel, în cadrul forumului, China a obţinut şi suportul politic al statelor arabe participante pentru continuarea acestui proiect.

China a mai precizat şi că acordarea de împrumuturi sau semnarea de acorduri de cooperare vor fi însoţite de aplicarea „politicii de neinterferenţă” - un concept mai vechi chinezesc care „în practică este aplicat tot mai rar”, arată Reuters. În trecut, de exemplu, China a fost acuzată în mai multe rânduri că aplică o politică de interferenţă în zone în care are interese economice sau strategice, precum Africa (Sudanul de Sud sau Etiopia), Asia de Sud-Est (Filipine, Vietnam, Malaezia) sau Asia de Est (Coreea de Nord).