Cioloş: Vreau să readuc Politica Agricolă Comună cu picioarele pe pământ, nu într-o lume idilică

Dacian Cioloş vede reformarea acestei politici ca pe o "şansă", nu ca pe o povară şi spune că, în demersul său, agricultura europeană - "preocupare a societăţii" are prioritate faţă de agricultura europeană - "subiect mercantil " şi al "marii târguieli" pe bugetul comunitar alocat domeniului.

Comisarul european crede că, în măsura în care va reuşi să mobilizeze "energii, idei, oameni", noua Politică Agricolă Comună va purta şi amprenta sa personală.

Parlamentul European va fi un loc "fierbinte" al dezbaterilor despre schimbarea Politicii Agricole Comune, iar România are capacitatea să vadă în această schimbare "o oportunitate de a oferi Europei modele alternative", spune înaltul oficial al Comisiei Europene.

Oricum, după 2013, lumea noii Politici Agricole Comune nu va fi "nici mai moale, nici mai idilică", ca în comedia franceză "Alexandre le bienheureux", "nici nu va produce consumatori de pere mălăieţe", mai spune comisarul european Dacian Cioloş, adăugând: "Noua Politică Agricolă Comună nu va produce preafericiţi, dar ar trebui să ne asigure că, mâine, copiii noştri se vor putea bucura de peisajele Europei şi de diversitatea produselor alimentare din Europa".

Prezentăm textul interviului acordat Agenţiei MEDIAFAX de către comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş:

Reporter: De câţi oameni şi de activarea căror resorturi este nevoie pentru ca reformarea unei politici vechi şi esenţiale să fie o povară suportabilă?

Dacian Cioloş: Vedeţi, aici este cheia: reformarea politicii agricole este o şansă, nu o povară.

Avem posibilitatea de a adapta şi de a îmbunătăţi una dintre cele mai vechi politici comunitare, avem posibilitatea să o aducem mai aproape de aşteptările oamenilor. Politica Agricolă Comună de azi este mult diferită de politica protecţionistă, închisă, de acum cincizeci de ani. A evoluat într-o politică orientată spre piaţă, spre calitate, spre exploatarea durabilă a resurselor naturale.

Suferă însă de un deficit de comunicare şi de un deficit de înţelegere, pentru că, în timp, reformele succesive au transformat această politică într-un subiect cu vizibilitate prea tehnică, rezervat iniţiaţilor.

Înainte de a ajunge la discuţiile tehnice, înainte de a intra în detalii despre buget, despre nivelul şi criteriile de distribuire ale plăţilor directe, despre norme şi măsurători, despre cine primeşte câţi bani, proiectul meu este să pun din nou agricultura pe agenda europeană, ca preocupare a societăţii şi nu ca şi subiect mercantil.

Trebuie să ne întoarcem la întrebările importante: de ce avem nevoie de o politică europeană, de ce avem nevoie de o politică agricolă comună, de ce fel de politica agricola comună avem nevoie într-o Uniune cu 27 de state membre, cum răspundem noilor provocări privind raritatea resurselor naturale, diversitatea agriculturilor europene? Abia după aceea vorbim de instrumente, despre plăţi, despre mecanisme de piaţă.

Vreau să readuc Politica Agricolă Comună cu picioarele pe pământ. Este esenţial să explicăm oamenilor care sunt mizele acestor decizii.

Şi vă dau doar câteva exemple: securitatea alimentară de care ne bucurăm azi în Europa nu este un bun câştigat pe vecie. Sunt studii care arată că piaţa mondială a alimentelor va deveni tot mai instabilă sub presiunea creşterii demografice şi chiar a speculaţiilor care se pot face cu produse alimentare.

Schimbările climatice vor face ca, în treizeci de ani, producţia de alimente şi agricultura europeană să arate altfel. Eventuala dispariţie a agriculturii din mediul rural va avea repercusiuni serioase asupra ţesutului social, asupra economiei, asupra spaţiului rural - din punct de vedere al tradiţiilor si diversităţii culturale, dar şi din perspectiva păstrării biodiversităţii, calităţii apelor şi solului.

Sunt provocări la care agricultura europeană de mâine trebuie să răspundă. Şi acesta este nu numai interesul agricultorilor, ci al cetăţenilor europeni, fie ei contribuabili, consumatori, oameni preocupaţi să pună pe masă un aliment sănătos, la un preţ rezonabil, un aliment produs cu grijă faţă de natură.

Pentru a face o reformă bună este nevoie de mulţi oameni şi de multe resorturi. Dar nici un resort nu se mişcă dacă nu există voinţă politică şi nici o reformă nu este bună dacă voinţa politică nu răspunde unor nevoi reale ale societăţii.

Tocmai de aceea, aşa cum am anunţat încă de la audierile în Parlamentul European, pe 12 aprilie voi propune o dezbatere publică despre viitorul Politicii Agricole Comune, despre principiile, obiectivele şi priorităţile ei. O dezbatere extinsă, la nivel european, care să alimenteze procesul decizional, o dezbatere în cadrul căreia vom strânge poziţii şi contribuţii de la agricultori, de la asociaţii profesionale, dar şi de la asociaţii de protecţia mediului, de la consumatori, de la organizaţii preocupate de o dezvoltare durabilă, de dezvoltarea rurală, de la think-tank-uri preocupate de viitorul Europei… şi, deloc în ultimul rând, de la cetăţeni. Aceste contribuţii vor alimenta activitatea de elaborare a proiectului de reformă.

Reporter: "Amprenta" dumneavostră personală va avea un rol preponderent în acest proces de schimbare a Politicii Agricole Comune sau mai curând talentul instituţional de a armoniza păreri diferite?

Dacian Cioloş: Amprenta mea este importantă în măsura în care reuşesc să mobilizez energii, idei şi oameni. Am o echipă puternică şi mă bazez pe un aparat administrativ competent. Această reformă va fi un proces de durată. Dezbaterea publică va fi deschisă până în iunie, contribuţiile vor fi centralizate pe un site dedicat şi analizate de un organism independent, iar în iulie vom avea o conferinţă de sinteză.

După aceea, serviciile tehnice ale Comisiei vor pregăti opţiunile de reformare ale Politicii Agricole Comune şi le vor supune unei consultări publice, urmând ca apoi să intre în procesul de co-decizie între Consiliul European şi Parlament. Vorbim despre un proces care se va termina probabil peste doi ani.

Este adevărat că, sub tăvălugul procesului decizional inter-instituţional, unele vârfuri, unele idei tind sa fie nivelate, dar e important ca la sfârşit, rezultatul reformei să corespundă aşteptărilor celor mai mulţi.

Văd rolul meu şi în a garanta că idei care au o puternică susţinere în societate nu vor fi nivelate în momentul negocierilor politice.

Văd rolul meu şi în a mă asigura că pregătim o politică agricolă comună, europeană, viabilă, solidă, echilibrată, care răspunde aşteptărilor societăţii şi care integrează clar ideea că Uniunea Europeană are deja 27 de state membre.

Reporter: Reformarea Politicii Agricole Comune este doar o luptă pentru păstrarea unui echilibru sensibil în distribuirea unui buget considerabil? Vor fi "premianţi"- surpriză ai noii PAC, de după 2013?

Dacian Cioloş: Ştiţi, Europa nu dă nici coroniţe, nici menţiuni, poate - din când în când - note de trecere. Dacă vorbim despre echilibrul bugetar, cred ca trebuie să ne asigurăm că toţi agricultorii, din vechile şi din noile state membre, din diferite regiuni, din diferite tipuri de agricultură, primesc un sprijin echitabil, transparent, justificat în faţa cetăţenilor care plătesc aceşti bani.

Cred că, dacă plecăm la drum cu o mare târguială pe tema bugetului, păşim cu stângul înainte. Până la bani - şi va veni şi discuţia aceasta la vremea ei - ar trebui să vedem ce facem cu ei. Altcumva, nu mai vedem pădurea de copaci.

In prezent, lucrăm cu o politică agricolă europeană într-o formă ajustată, mai mult sau mai puţin, acum un deceniu.

Gândiţi-vă cum arăta Europa acum zece ani. Azi, cu 27 de state membre, Uniunea Europeană este o diversitate de regiuni, de culturi, de agriculturi. Suntem în faţa unei noi realităţi europene. Nu avem o agricultură europeană ci mai multe agriculturi europene. Piaţa comună înseamnă şi pieţe locale şi regionale, care pot contribui la menţinerea unor ferme în viaţă, dar şi la o aprovizionare mai bună a consumatorilor. Politica Agricolă Comună europeană, implicit bugetul ei vor trebui să răspundă acestei noi realităţi europene.

Reporter: Poate fi considerat Parlamentul European , graţie noilor puteri conferite de Tratatul de la Lisabona, un loc "fierbinte" al dezbaterilor privind schimbarea PAC?

Dacian Cioloş: Categoric, da! Parlamentul European are rol de co-decizie asupra Politicii Agricole Comune, ceea ce îi dă tot atâta greutate decizională câtă au şi statele membre în cadrul Consiliului Uniunii Europene. Negocierile sunt mai complexe, pentru că va trebui găsit un echilibru nu numai între diverse interesele naţionale, dar şi între platformele grupurilor politice reprezentate în Parlamentul European, între poziţii liberale şi politici sociale, între naţionalişti, conservatori, ecologişti şi comunişti.

Prin implicarea Parlamentului, întregul procesul decizional beneficiază de un plus consistent de legitimitate…parlamentarii europeni sunt singurii aleşi prin vot direct de cetăţenii Europei şi reprezintă diversitatea regiunilor şi diversitatea agricultorilor din Europa.

De altfel, acesta este şi motivul pentru care am ales să lansez dezbaterea publică despre viitorul agriculturii europene în Parlamentul European.Convingerea mea este că mai multă dezbatere asupra acestei politici nu poate să-i facă decât bine!

Reporter: La ce vă aşteptaţi din partea României în efortul de reformare a Politicii Agricole Comune?

Dacian Cioloş: Ce aştept din partea tuturor statelor membre: să se implice cu argumente pentru păstrarea şi promovarea în viitoarea politică europeană a unor tipuri de agricultură, a unor tipuri de produse care le sunt caracteristice. Să vadă în reformarea Politicii Agricole Comune o oportunitate de a oferi Europei modele alternative, specificităţi locale, un proiect structurat şi vizionar, care să răspundă aşteptărilor agricultorilor din România şi exigenţelor unei politici europene comune.

Şi sunt convins că România are capacitatea sa facă asta.

Reporter: După 2013, în lumea noii Politici Agricole Comune, mai tot fermierul european va fi un "Alexandre le bienheureux"? ( n.a. - personajul principal al comediei franceze regizată de Yves Robert în 1968, interpretat de Philippe Noiret)

Dacian Cioloş: Dacă prin asta înţelegeţi că toţi fermierii se vor retrage la odihnă pe sub umbrarele din gospodării şi-şi vor trimite câinii la cumpărături, aşa cum se întâmpla în "Alexandre le bienheureux", cred că până la astfel de preafericiri mai e cale lungă. Putem înlocui câinii cu cumpărăturile on-line şi tot nu ajungem acolo.

De altfel, nici "Alexandre francezul" nu e prea vesel. E suficient sa-l întrebaţi de preţul laptelui.

Lumea noii Politici Agricole Comune nu va fi nici mai moale, nici mai idilică şi nu va produce nici consumatori de pere mălăieţe.

Fermierii şi ţăranii din Europa şi de pe la noi muncesc din greu să-şi facă un trai. Pe lângă produsele pe care le vând, agricultorii creează însă şi bunuri care nu sunt remunerate de piaţă, nu se regăsesc în preţul produselor pe care le cumpărăm. Sunt bunuri publice de o valoare greu de estimat: vorbesc de calitatea apei, a solului, de păşuni şi păduri, de zone care fără agricultură ar deveni deşerturi.

Optezeci la sută din peisajul Uniunii Europene este administrat de agricultori. Dacă-i număraţi, aceştia nu reprezintă nici 5% din populaţia Uniunii Europene.

Noua Politică Agricolă Comună nu va produce preafericiţi, dar ar trebui să ne asigure că, mâine, copiii noştri se vor putea bucura de peisajele Europei şi de diversitatea produselor alimentare din Europa.

Altcumva, nu văd un spaţiu rural fără agricultură şi nici agricultură fără agricultori".

(Interviu realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)