Colapsul Lehman Brothers, facilitat de o eroare de comunicare între SUA şi Marea Britanie

Astfel, falimantul băncii, în septembrie 2008, a venit după ce un posibil ajutor din partea instituţiei de credit britanice Barclays nu s-a putut materializa din cauza neînţelegerilor dintre Londra şi Washington.

La Londra, ministerul de Finanţe, Banca Angliei şi Autoritatea pentru Servicii Financiare au considerat că guvernul SUA va acorda garanţii băncii cu probleme, aşa cum a făcut în cazul a doi mari creditori ipotecari. În prezent, cele trei structuri insistă că au precizat clar autorităţilor de la Washington că Barclays ar putea încerca să salveze instituţia de credit americană dacă va fi susţinută de guvernul SUA.

La Washington, însă, fostul secretar al Trezoreriei Hank Paulson pune colapsul Lehman Brothers pe seama eşecului ministrului britanic de Finanţe, Alistair Darling, de a informa la timp SUA de intenţiile autorităţilor de la Londra. Paulson susţine, în plus, că Darling i-a transmis clar, prin telefon, că nu este pregătit să "importe cancerul" american în Marea Britanie, afirmaţii negate de ministrul britanic.

Prăbuşirea băncii americane a trimis unde de şoc în întregul sistem financiar şi a trezit temeri că orice bancă din lume este vulnerabilă. La trei zile după falimentul Lehman, în Marea Britanie HBOS a fost salvată de Lloyds. O lună mai târziu, RBS, HBOS şi Lloyds au primit ajutoare guvernamentale de 37 miliarde de lire sterline.

Primele temeri ale autorităţilor britanice legate de sănătatea sistemului financiar au apărut în primăvara anului 2007, când au cerut Statelor Unite să participe la un "joc de război" în scopul de a se pregăti pentru un eventual faliment al unei bănci americane şi o posibilă criză financiară. Proiectul, la care ar fi urmat să ia parte, pe lângă Marea Britanie şi SUA, Elveţia şi Olanda, nu s-a materializat din cauza refuzului SUA de a participa.