COMENTARIU: Adevărul despre grupul Bilderberg, epoca post-truth şi tunelele din Bucegi

Nu i-am urmărit pentru că se spune că sunt guvernul mondial din umbră, ci pentru că au dovedit, de-a lungul timpului, că sunt preocupaţi de teme ale momentului, de migraţie, de securitate cibernetică, de ameninţările asimetrice (le mai ţineţi minte? erau la un moment dat tema favorită a unui fost preşedinte al României) sau de noua clasă socială care se configurează, precariatul. Şi de multe altele.

Anul acesta Grupul Bilderberg se întâlneşte în acest weekend (7 – 10 iuni), la Torino, iar pe agenda celor 131 de participanţi se află o imagine a lumii prezente şi viitoare, în 12 teme: de la populism şi inegalitate socială la viitorul muncii, inteligenţa artificială sau rolul de lider mondial al Statelor Unite.

Şi tema acestui articol, lumea "post-truth".

Prefer să păstrez varianta în engleză, pentru că "lumea de după adevăr" sună chiar mai încifrat decât originalul. Original care a fost ales cuvântul anului în 2016, de câtre cei de la Dicţionarul Oxford, iar definiţia era că "face referire sau denotă circumstanţe în care faptele obiective sunt mai puţin importante în modelarea opiniei publice decât apelul la emoţie şi la credinţe personale".

De ce este post-truth o temă a momentului şi subiectul acestui articol?

Schimbarea societăţii este vizibilă, mai mult ca oricând. Avem noi medii de comuncare. Cutreierătorii de internet se ascund într-un anonimatul părelnic, care le permite să comenteze orice, oricum, oricând.

Informaţia pare că este este la un click distanţă şi de aceea nimeni nu se mai simte obligat să verifice nimic, pentru că el pur şi simplu ŞTIE. Avem de-a face cu o creştere a numărului celor ce cred în reptilieni, în personaje ce vorbesc la mobil în 1920 sau în tunelele secrete de sub Sfinxul din Bucegi. Pare că trăim, într-adevăr, într-o lume în care adevărul, faptele, numerele şi procentele par a conta din ce în ce mai puţin, fiind înlocuite în cel mai bun caz de poveşti şi impresii personale şi în cel mai rău caz de ştiri false şi bazaconii scornite de oricine.

Un înţelept a remarcat, totuşi, că o eră post-truth ar fi trebuit să fie precedată de o epocă a adevărului, o perioadă în care faptele au contat cu adevărat.

Şi, cinstit vorbind, aşa ceva nu prea a fost, în istoria omenirii: poate că la un moment dat sau altul numerele sau procentele să fi avut vreo semnificaţie sporită, dar în general cred că, plastic vorbind, numărul 23 a fost mult, mult mai influent decât numărul pi pentru cei mai mulţi oameni, în orice moment al creşterii umanităţii.

Ce avem acum, în plus? Conexiuni mai bune între oameni. Înainte trebuia să existe un spaţiu comun – un foc la care să ne încălzim, un compartiment de tren, sufrageria cuiva sau o masă la restaurant – pentru ca ideile să înceapă să zburde. Acum avem internet, conexiuni valide tot timpul şi telefoane mobile, aşa că zburdatul este starea naturală a ideilor, iar internetul nu face nimic altceva decât să le amplifice la proporţii greu de crezut.

Aşa că în lumea post-truth putem crede că vaccinul face rău unui copil, copil pe care altfel îl păzim inclusiv de poveşti violente, aşa cum este Scufiţa Roşie. Ba vom încerca să facem şi prozeliţi, pentru că tot avem internet, conexiuni valide tot timpul şi telefoane mobile.

Mai mult, în epoca post-truth, poţi manipula folosind o sumedenie de numere şi date. Dacă cineva crede în încălzirea globală va căuta temperaturi şi locuri unde acestea au crescut, pentru că astfel de locuri există, pentru a-şi susţine credinţa. Dacă cineva nu crede în încălzirea globală, va găsi suficiente temperaturi şi locuri pe planetă unde acestea au scăzut (pentru că acestea chiar există) pentru a-i combate pe partizanii ideii. Şi, ca în banc, fiecare va avea dreptatea lui.

O bună bucată a omenirii a trăit mai multe decenii în societăţi în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză, care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare. Expertiza de acest tip era asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic.

Nici acum nu suntem departe, şi aici cred că este miezul dezbaterii post-truth, momentul în care credinţele noastre, experienţele proprii sau ale altora, ideile noastre care, nu-i aşa? sunt cele mai bune şi nu au nevoie de nicio demonstraţie, ne vor conduce.

Cum va arăta societatea aceasta? Bună întrebare, şi nu cred că Grupul Bilderberg ştie răspunsul.

De fapt cred că cei 131 de participanţi la întâlnire nici nu vor discuta despre populism, inegalitate socială, viitorul muncii, inteligenţa artificială şi epoca post-truth, ci despre tunelele din Bucegi.