COMENTARIU: Cinci crize de care nu aţi auzit, care NU vor începe în octombrie 2018

Dacă am fi analişti de duzină, ar trebui să spunem, ba nu, să ţipăm că: unu, vine o nouă criză şi doi, va fi ceva de neînchipuit. Dar nu, ne mulţumim să punem lucrurile într-un context, să emitem câteva predicţii de bun simţ şi să ne aşezăm mai bine în fotoliu, pentru spectacol.

Toate vin de pe Wall Street. Bursa americană se află de zece ani într-o perioadă de creştere majoră, de piaţă bull (taur) spun ei, de mai bine de zece ani, aceasta fiind cea mai îndelungată perioadă pozitivă traversată de bursă. Doar în ultima perioadă, bursa a stabilit record după record: noiembrie 2016 – depăşeşte pentru prima dată 19.000 de puncte, ianuarie 2017 - peste 20.000 de puncte, august 2017 – peste 22.000 de puncte, 4 ianuarie 2018 – peste 25.000 de puncte, 16 ianuarie 2018 – peste 26.000 de puncte, undeva la începutul lui octombrie 2018 – aproape 27.000 de puncte.

Indiferent cât de încurajatoare ar fi fost rezultatele politicilor economice ale preşedintelui Trump (aceasta poate fi sau nu şi o exprimare uşor eufemistică) asemenea creşteri înseamnă nu evoluţie, ci o lansare din praştie, o încălzire pe undeva nejustificată. Mai trebuie notată şi euforia care apărut în zona tehnologiei de o bună bucată de vreme – o sumedenie de companii devenite inorogi, companii cu o valoare de piaţă de peste un miliard de dolari, cu creşteri accentuate ale cotaţiilor bursiere, deşi rezultatele economice ale celor mai multe ar fi îndemnat mai degrabă la prudenţă, pentru că multe dintre ele nu câştigă, pur şi simplu. Secretul investiţiei într-o asemea companie este pur şi simplu o achiziţie timpurie a acţiunilor şi un exit, o vânzare a acestora, la momentul potrivit.

Să revenim în 2018. După perioada de creştere pomenită mai sus, nu trebuie un special simţ al previziunii pentru a anunţa o cădere a bursei. Undeva, la un moment dat, ceva va ceda, se va rupe, iar piaţa şi spiritul de turmă al investitorilor va face restul. În 2018 am avut trei perioade de cădere bruscă a bursei americane cu mai mult de 3% într-o zi (în februarie, în martie şi octombrie).

Şi în februarie şi acum au existat voci care au pus căderile pe seama acţiunilor deliberate ale Rezervei Federale, mai fericită să vadă o piaţă bursieră ceva mai calmă. Măcar acum preşedintele Trump nu s-a mai jucat cu vorbele, ci i-a făcut nebuni pe cei de la Fed, nu înainte de a sublinia că piaţa suferă o corecţie. I se impută Fed şi politicile în materie de dobânzi, dar şi creşterea randamentului titlurilor trezoreriei la un nivel maxim în şapte ani, acestea devenind investiţii mai atrăgătoare şi mai sigure decât acţiunile bursiere. Peste acestea s-au suprapus tensiunile comerciale dintre SUA şi restul lumii (despre care Trump nu a pomenit nimic!) şi avertismentele lansate la reuniunea FMI şi Băncii Mondiale privind evoluţia economiei mondiale. Ironic, să precizăm că evoluţia surplusului comercial chinez în relaţia cu Statele Unite va atinge un record în septembrie, datele sugerând că disputa comercială şi creşterile de tarife reciproce au afectat în mică măsură China.

Probabil că rezultatele de vineri ale bursei americane au fost influenţate şi de anunţurile a trei mari bănci - JP Morgan Chase, Citigroup şi Wells Fargo, care au obţinut profituri peste estimări, în creştere cu 12% până la 32% faţă de anul trecut.

Pieţele bursiere suferă de o sensibilitate aparte, iar viteza panicii este viteza cu care circulă informaţia. Cine este fericit, în fond, să vadă că pierde bani, chiar dacă a mizat necumpătat? Nimeni. Cine vrea să se pună la adăpost cănd aude veşti rele? Toată lumea.

Pe de altă parte, suntem tentaţi să spunem că de la nebunia lalelelor de la 1630 din Olanda, lumea a văzut în materie de criză economică cam tot ce era de văzut; crizele tind a fi unice: a florilor, a petrolului în anii 70, a capitalismului forţat în Rusia anilor 90, a organismelor internaţionale în Argentina, a instrumentelor financiare ciudate în 2008. Cea mai validă regulă este că o criză nu se repetă, chiar dacă unii indicatori economici derapează la un moment dat sau altul şi dau impresia că este un scenariu care a mai fost văzut.

Singura predicţie validă este că următoarea mare criză economică nu va porni de la bănci, companii, traderi, politici comerciale sau încălziri ale pieţelor.

Ar putea fi generată de un masiv atac cibernetic.

Sau, poate, de fenomene naturale extreme, pentru că singurul mod în care nu ne-a lovit încălzirea globală este la burse şi pe piaţa financiară.

Poate fi un conflict economic, armat sau diplomatic, în formele noi ale secolului XXI, generat de lipsa apei, a hranei, a calităţii aerului, a suprapopulării.

Poate fi o criză a milenialilor, care aleg să îşi trăiască viaţa în moduri incomparabile cu cele alte generaţiilor trecute.

Sau ar putea fi o criză a bătrânilor, îmbătrânirea populaţiei fiind un fenomen relativ ignorat, cu efecte dintre cele mai variate.

Să ne aşezăm mai bine în fotoliu, pentru spectacol.