COMENTARIU | Războaiele comerciale şi interesele mărunte fac pământul nu rotund, ci o minge de rugby

Pe urmă, în urmă cu un deceniu şi jumătate, un jurnalist, Thomas Friedman, spune că din nou lumea a devenit plată, graţie globalizării şi liberei circulaţii, a dispariţiei graniţelor comerciale şi slăbirii influenţelor politice, a revoluţiei digitale; ce trebuie să reţinem din cartea lui este ideea că, state, companii sau simpli cetăţeni, trebuie să ne descurcăm, să ne găsim identitatea şi locul într-o lume în care hotarele au devenit irelevante.

Acum, politicienii tind să rotunjească lumea din nou, continuând o tendinţă apărută după criza economică mondială, care a început odată cu prăbuşirea Lehman Brothers: o încetinire a comerţului mondial, semnale că ritmurile globalizării se reduc, o reducere a volumului comerţului mondial şi a fluxurilor de capital. Ba, pentru că există nişte poli ai acestor manifestări, planeta ar putea deveni de fapt un soi de minge de rugby.

Politicile comerciale ale preşedintelui american Donald Trump sunt pe cale să acutizeze aceste tendinţe ţuguietoare, destul de puţin perceptibile altfel. Este vorba, desigur, de tarifele vamale la importurile de aluminiu şi oţel ce vor fi aplicate produselor europene de către Statele Unite, care pot fi începutul unui joc economic periculos, la scară globală.

Să începem judecata cu începutul şi să admitem, din capul locului, că economia globală nu mai este condusă de mâna invizibilă a lui Adam Smith, ci de multinaţionale şi de jocuri de interese economice sau politice.

O dovadă este producătorul de electronice chinez ZTE, aflat pe punctul de a se prăbuşi după ce oficiali americani au dovedit că nu a respectat sancţiunile inpuse Iranului şi Coreei de Nord şi care a fost salvat cu sprijinul preşedintelui Trump după ce – coincidenţă, o simplă coincidenţă! – compania Ivankăi Trump a obţinut un număr semnificativ de mărci înregistrate de la autorităţile chineze, care îi permit să comercializeze pe piaţa chineză de la articole pentru copii sau cosmetice la produse alimentare sau coşciuge.

O altă concidenţă este un proiect imobiliar indonezian, legat de companii din imperiul Trump, care a obţinut sprijin şi finanţare din partea unei importante companii chineze de stat.

În acest păienjeniş de interese, statutul de aliat, pe care îl au Uniunea Europeană şi Canada în relaţia cu Statele Unite, pare să cântărească din ce în ce mai puţin, tot aşa cum acordurile comerciale în vigoare sau negociate par să conteze din ce în ce mai puţin.

Iar modelele simpliste de gândire – am un deficit comercial, cresc taxele, scad importurile, echilibrez balanţa, apar noi locuri de muncă, o să fie bine tare! – trebuiesc nuanţate. Unu, oţelul şi aluminiul sunt produse intermediare, spun analiştii, folosite pentru producerea de alte bunuri finite, iar taxarea lor suplimentară va avea efecte nebănuite.

O să dau doar exemplul unui produs fanion al economiei americane, iPhone-ul, care are 200 de furnizori diferiţi din Germania, China, Taiwan, Japonia, Coreea de Sud, Franţa, Italia, Olanda, Singapore şi Statele Unite. Ce ar însemna un dezechilibru al acestei construcţii comerciale, cât solidă, cât delicată, cât ar costa utilizatorul final o taxare suplimentară a oricărei componente a telefonului, ce ar însemna pentru companiile producătoare şi angajaţii lor.

Doi la mână, statutul de superputere cântăreşte destul, dar nu are un rol determinant pentru conflictele comerciale, care ţin cont de alţi factori decât numărul de avioane, tancuri sau portavioane.

Un simplu producător de ceva – de petrol, de minereu de cupru, de pământuri rare sau de cine ştie de altă materie primă, fie ea şi cacao sau vanilie, poate influenţa lumea la fel de tare, sau chiar mai puternic decât exhibiţionismul cu arme nucleare.

Trei la mână, orice conflict comercial se va regăsi, mai devreme sau mai târziu, în evoluţia preţurilor de consum, în inflaţie, iar politicienii, de orice parte a oceanelor s-ar afla, vor da mai devreme sau mai târziu, cu capul de pragul de sus al nemulţimirii vulgului obligat să plătească mai mult pentru automobile, carburant, ciocolată sau telefon.

Avem locuri în primul rând la spectacolul oferit de populism, interese mărunte, politicianism şi nepricepere; totul ţine de puterea de a ne fixa cât mai bine, în timp ce planeta se va hotărî ce formă să adopte.