COMENTARIU Sindromul Anastasiu – Borza sau când suntem dispuşi să vorbim cinstit despre economie

Totul a pornit de la declaraţiile omului de afaceri Dragoş Anastasiu, , preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Germane AHK, care a apreciat într-o declaraţie publică că bugetul anului viitor nu se va închide dacă nu cresc taxele şi nu se reduc bugetarii

„Sunt prea mulţi oameni în ministere, sunt prea mulţi parlamentari, prea multe primării, prea multe deconcentrate. Dacă vrem să plătim toţi aceşti plimbători de hârtii, să-i plătim, dar de unde? Daca nu ai bani de cheltuieli, trebuie să faci ceva cu veniturile. Să atunci care sunt variantele de a face ceva cu veniturile? Ori faci o cotă unică, pentru că nu mai este cotă unică în România de ani de zile, avem şi 10% şi 16% şi 0% la IT şi impozit specific şi TVA de 19%, deci unde-i cota unică? Cota unică a dispărut din România. Ori faci o chestie unitară, o cotă unică la un nivel mai înalt, ori faci impozit progresiv. Dacă ne uităm la doctrina socialistă, spune clar şi s-a dovedit în ultimii trei ani, să luăm de la cei ce au mai mulţi abani şi să dăm la cei ce au mai puţini bani. Este o deducţie logică. Aş vrea să stiu de la politicieni, faţă în faţă cu macroeconomişti, cum vor închide bugetul. Singura variantă, în contextul recesiunii europene şi mondiale, să mărim impozitele sau să dăm afară oameni. Este o ecuaţie cu un final cunoscut, minus 3% deficit bugetar, pentru că nu putem mai mult”, a explicat Anastasiu.

Reacţiile nu au întârziat. De exemplu Alianţa Sindicatelor Bugetarilor SED LEX, care a luat din declaraţiile lui Anastasiu doar părţile care îi convin şi au comunicat rapid că afirmaţiile omului de afaceri ar putea slăbi autoritatea statului şi ar putea crea ideea că România este un partener necredibil în ochii partenerilor europeni. ”Dintr-o lipsă acută de cunoaştere (prostie chiar) majoritatea celor care fac referire la sistemul bugetar se gândesc la administraţia publică. Sistemul bugetar este compus din sistemul de ordine publică şi siguranţă naţională, sistemul de învăţământ, sistemul sănătăţii, sistemul administraţiei publice. Administraţia publică reprezintă un număr de 125.000 de posturi ocupate, din care 76.000 în administraţia locală, iar diferenţa până la 125.000 în administraţia publică centrală”, comunica SED LEX.

Suntem siguri că Anastasiu nu s-a referit musai la ordine publică, sănătate sau învăţământ, tot aşa cum avocatul Remus Borza, fost consilier guvernnamental pentru ceva mai puţin de o săptămână, nu a făcut-o, când a vorbit, în vara acestui an, de necesitatea eficientizării sectorului bugetar şi ce reconfigurarea economiei. „Îi putem plăti pe toţi, dar trebuie să îi punem să livreze, este nevoie de creşterea calităţii muncii în aparatul bugetar”, a spus Borza, care a evidenţiat faptul că Guvernul Năstase a lucrat cu 800.000 de bugetari, iar în prezent sunt 1,4 milioane. „Statul plăteşte mult şi cere puţin, avem nevoie de criterii de competenţă. Indiferent de guvernare, aparatul bugetar a crescut, caracterizat de clientelism politic şi de mediocritate”, a spus Borza.

Fostul consilier a enumerat şi cîteva dintre problemele actuale ale economiei României, printre care nevoia de creştere a gradului de colectare a taxelor şi impozitelor. România are cel mai scăzut grad de colectare, deşi s-a înregistrat o majorare a sumei cu 46 de miliarde de lei, la 341 de miliarde de lei, iar nivelul evaziunii este „apocaliptic”, de 16 miliarde de euro. Cheltuielie cu asistenţa socială şi de personal au crescut cu 73 de miliarde de lei, iar ANAF nu a putut ţine pasul cu toate aceste creşteri.

În contextul discuţiilor din spaţiul public legate de finanţarea salariilor din sistemul public şi a pensiilor, Remus Borza a avansat fie sacrificarea investiţiilor, fie încheierea unui moratoriu care să prevadă o îngheţare a salariilor până cînd situaţia economică va permite reluarea creşterii acestora.

Premierul Viorica Dăncilă l-a demis pe Remus Borza din funcţia de consilier onorific pe probleme economice.

Premierul nu a aplicat această măsură în cazul ministrului Finanţelor Eugen Teodorovici, care declara în luna august că o reducere cu cel puţin 20% a personalului din administraţie ar eficientiza sistemul public. Ministrul spune că pentru o astfel de măsură ar trebui un pact politic, cu elemente clar stabilite, care să prevadă că România nu poate depăşi un anume număr de personal administrativ, sau alocarea unui anumit procent din PIB, indiferent de partidul sau partidele care se află la guvernare.

La fel în februarie, cînd Teodorivici, întrebat dacă există posibilitatea să fie reduceri de personal în administraţie, a declarat că se poate pune problema de orice poate duce la un sistem public eficient.

Calculele spun că un funcţionar public câştiga, conform celor mai recente date, în medie, cu 58% mai mult decât angajaţii din restul economiei. Cei peste 211.000 de angajaţi din sectorul ”administraţie publică şi apărare” au ajuns la un salariu mediu net de 4.961 de lei net în luna iunie a acestui an, în creştere cu 18% faţă de perioada similară din 2018, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Spre comparaţie, salariul mediu net la nivel naţional a fost 3.142 de lei net în iunie 2019 (+15% faţă de perioada similară din 2018), ceea ce înseamnă că un funcţionar public câştigă, în medie, cu 58% mai mult decât angajaţii din restul economiei.

Problema nu este că salariile funcţionarilor publici sunt prea mari, ci că sunt prea mari comparativ cu ceea ce fac şi ceea ce oferă ca servicii.

Angajaţii din administraţia publică şi din apărare sunt cel mai bine plătiţi bugetari şi au acest statut de ani buni, chiar dacă în ultimii ani creşterile salariale mai accelerate au fost pentru profesori şi pentru angajaţii din sectorul medical. Angajaţii din sănătate şi asistenţă socială au ajuns la un salariu mediu de 3.859 de lei net în iunie 2019 (în creştere cu 10% faţă de iunie 2018 şi cu 23% peste nivelul salariului mediu pe economie), iar în educaţie salariul mediu a ajuns la 3.657 de lei net în iunie 2019 (+30% faţă de iunie 2018 şi cu 16% peste nivelul salariului mediu pe economie).

La polul opus sunt 1,4 milioane de angajaţi cu salariul minim în privat. Salariile celor 1,2 milioane de angajaţi bugetari au generat cheltuieli de 22 mld. euro în 2018, adică 11% din PIB (calculat după standarde europene), potrivit datelor AMECO, baza de date macroeconomice a Comisiei Europene. Spre comparaţie, în 2014, salariile bugetarilor au reprezentat 7,9% din PIB, iar în 2015 au însemnat 7,8% din PIB, mai arată statisticile.

Datele mai arată că numărul de salariaţi din economie a ajuns la 4,98 milioane de persoane la finalul lunii iunie 2019, în creştere cu aproape 40.000 de persoane faţă de perioada similară din 2018. Din totalul noilor angajări, 40% au fost făcute în cele trei mari domenii ale sectorului bugetar, mai arată datele oficiale. Între timp, angajatorii se confruntă cu un deficit acut de personal, acesta fiind influenţat şi de fenomenul migraţiei externe.

Problema economiei este, în acest moment, la fundamente. Creşterea economică bazată pe consum şi în special pe creşteri salariale (Wage-Led-Growth, WLG), adoptată de PSD, este un demers greu de înţeles pentru Cezar Boţel, consilier al guvernatorului BNR, care a publicat recent un studiu pe această temă. „Este greu de înţeles în cazul oricărei economii, dar în România anului 2017 apelul la politici WLG nu ar putea fi invocat nici măcar ca un argument de urgenţă, de exemplu o situaţie în care alte politici eşuează în a redresa o economie în derivă şi WLG ar rămâne singura speranţă. Dimpotrivă economia României performa robust, cu creştere economică pozitivă din 2011, la rate de peste 3 la sută din 2015 şi în curs de accelerare. În a doua jumătate a anului 2016 devenise clar că PIB fie depăşise fie urma să depăşească în scurt timp nivelul potenţial. Trendurile ascendente ale deficitului bugetar şi deficitului de cont curent semnalau de asemenea iminenţa unui exces de cerere. Era clar că stimuli de creştere a cererii de consum nu mai erau necesari, mai ales că în 2016 consumul accelera semnificativ în timp ce investiţiile înregistrau un recul. Tocmai în această situaţie politicile WLG au ”prins viteză” în România”, arată specialistul, care subliniază că opiniile le exprimă în plan personal. Ţi adaugă: „ar trebui ca efectele economice ale deciziilor cu justificare ne-economică să fie evaluate obiectiv, pentru a putea optimiza deciziile economice condiţionat de constrângerile reprezentate de deciziile neeconomice. Teoria economică nu trebuie contaminată de social şi politic, tocmai pentru a le servi mai bine”.

Am aplicat, ca naţie, politici economice discutabile, am evitat să abordăm fundamente, am neglijat cercetarea şi dezvoltarea, dar şi educaţia, am pus la colţ antreprenoriatul şi am crezut că dacă dăm nişte bani, rezolvăm situaţii. Totul pe fondul unei economii mondiale afectată în special tot de orgolii politicianiste, la bază – vezi Brexit sau conflictele comerciale dintre SUA şi restul lumii.

Şi, pentru ca totul să fie complet, nici nu prea vorbim despre asta, sau îi arătăm cu degetul pe cei ce au curaj să o facă.