Astfel, fermierii au dreptul, potrivit unui regulament european, să utilizeze plata directă (subvenţia aprobată în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă) pentru garantarea plăţii seminţelor, pesticidelor, îngrăşămintelor sau a arendei, în cazul în care pământul este luat în arendă, fără a mai fi necesară finanţarea de la bancă pentru aceste cheltuieli.
„Din punct de vedere practic, pentru un agricultor este mult mai util să poată garanta în mod nemijlocit executarea obligaţiilor sale prin intermediul plăţilor directe partenerilor contractuali cu care interacţionează în activitatea să curentă de producţie, decât să apeleze la finanţarea din partea unei terţe instituţii. O astfel de finanţare implică fără îndoială costuri mai ridicate pe toate planurile”, a declarat vineri Popescu la conferinţa Mediafax Talks about Agriculture.
El a arătat însă că, în practică, APIA şi centrele sale teritoriale au evitat să recunoască garanţiile constituite asupra subvenţiilor, pe lângă cele provenind din convenţiile de creditare, fără a avea o motivaţie unitară a poziţiei adoptate.
„APIA ar trebui să aibă o abordare mult mai pragmatică şi adaptată pieţei, iar în final să se conformeze regulamentelor europene. Ştim că există această psihoză a fricii «nu semnăm, nu vă validăm, că vine Curtea de Conturi sau DNA», dar în final trebuie să aplicăm un instrument care este acordat pentru sprijinirea activităţii fermierilor”, a spus Popescu.
El a precizat că există chiar raporturi ale Curţii de Conturi Europene care subliniază tocmai că aceste plăţi directe au fost gândite ca instrumente transferabile pentru susţinerea activităţii fermierilor.
„În concluzie, plăţile directe pot fi folosite nu numai pentru a lua un credit de la bancă, dar şi în relaţia cu ceilalţi contractanţi ai fermierului, însă pentru acest lucru este nevoie ca APIA să aibă o mai mare deschidere şi să fie mai puţin birocratică”, a conchis avocatul.