CONFERINŢA MEDIAFAX – Clienţii companiilor amendate de Consiliul Concurenţei pentru practici anticoncurenţiale pot cere despăgubiri

„Independent de sancţiunile aplicate de Consiliul Concurenţei, persoanele fizice sau juridice au dreptul la acţiuni pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat lor printr-o practică anticoncurenţială prohibită potrivit legii interne şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene”, a declarat Mihaela Ion la conferinţa MEDIAFAX Talks about Competition.

Avocata de la Popovici Niţu&Asociaţii a arătat că orice persoană poate solicita despăgubiri pentru prejudiciile suferite ca urmare a existenţei unui contract sau comportament susceptibil să restrângă concurenţa, iar acţiunea în justiţie poate fi intentată atât înainte, cât şi după emiterea unei decizii de sancţionare de către Consiliul Concurenţei.

Mihaela Ion a completat că, potrivit practicii Uniunii Europene, chiar şi o parte contractantă la o înţelegere care restrânge concurenţa se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva co-contractantului său pentru a obţine repararea prejudiciului suferit.

Război comercial total. China anunță că va taxa cu 34% toate produsele ce vin din SUA

Gramul de aur continuă să scadă. Leul crește în fața euro și lirei sterline

Dreptul UE permite însă existenţa unei norme naţionale care limitează posibilitatea uneia dintre părţile la un acord anticoncurenţial să-şi invoce propriul comportament ilegal de a obţine despăgubiri dacă se demonstrează că respectiva parte este semnificativ răspunzătoare pentru distorsionarea concurenţei.

„Instanţa naţională este cea care trebuie să determine dacă partea (care pretinde că fost prejudiciată prin încheierea respectivului acord anticoncurenţial) se află într-o poziţie de inferioritate faţă de cealaltă parte, poziţie ce i-a compromis sau chiar i-a eliminat acestuia libertatea de a negocia termenii şi condiţiile respectivului acord”, a explicat avocatul de la Popovici Niţu & Asociaţii.

Acţiunile în despăgubire pot fi intentate atât de cei afectaţi direct de către un comportament anticoncurenţial, cât şi de persoanele afectate în mod indirect, de exemplu, de persoanele care cumpără bunuri şi servicii de la cei afectaţi în mod direct. Dacă un bun sau serviciu este achiziţionat la un preţ excesiv, nu se poate considera că nu s-a produs un prejudiciu datorită faptului că bunul sau serviciul a fost revândut.

Acţiunea în justiţie va putea fi intentată pentru consumatori şi de către asociaţiile de protecţie a consumatorilor legal înregistrate, precum şi de către asociaţiile profesionale sau patronale pentru membrii acestora afectaţi de o practică anticoncurenţială, pe baza atribuţiilor acestora şi a împuternicirilor primite în acest sens.

Mihaela Ion a arătat că Consiliul Concurenţei poate înainta observaţii instanţelor naţionale, care sunt ţinute de confidenţialitate privind secretele de afaceri şi a alte informaţii calificate drept confidenţiale.

Cei care se consideră prejudiciaţi pot intenta acţiuni de sine-stătătoare (stand-alone), al căror termen general de prescripţie este de trei ani de la momentul la care persoana prejudiciată a cunoscut sau trebuia să cunoască fapta şi făptuitorul.

De asemenea, există varianta unor acţiuni subsecvente (follow-on), unde termenul special de prescripţie pentru persoanele fizice sau juridice, care se consideră prejudiciate printr-o practică anticoncurenţială interzisă de prezenta lege, este de doi ani de la data la care decizia Consiliului Concurenţei, pe care se întemeiază acţiunea în subsidiar, a rămas definitivă ori a fost menţinută, în tot sau în parte, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Deciziile Consiliului Concurenţei prin care sunt aplicate amenzi, rămase definitive ori menţinute, în tot sau în parte, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, creează o prezumţie privind existenţa faptului ilicit cauzator de prejudicii.